În absenţa totală a autorităţilor şi politicienilor, La Memorialul Durerii de la Aiud au fost comemoraţi martirii temniţelor comuniste

În fiecare an, cu prilejul sărbătoririi Înălţării Sfintei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci, la monumentul Memorial al Durerii de la Aiud se oficiază, pe lângă slujba obişnuită, un parastas de pomenire a celor ce şi-au dat viaţa în infernul concentraţionist bolşevico-comunist din România postbelică. Şi în acest an, miercuri, 14 septembrie, cu acest prilej, la Aiud au fost prezente peste 300 de persoane, pentru a-i omagia pe cei căzuţi în luptele cu securitatea comunistă, pe cei ce şi-au lăsat oasele în temniţe şi au fost îngropaţi noaptea, pe ascuns, în gropi comune ce azi nu se mai ştiu, precum şi pe cei ce au supravieţuit bătăilor, torturii, foamei, frigului, bolilor şi mizeriei din puşcăriile comuniste, venerabilii români neînduplecaţi, neîngenuncheaţi şi tot verzi în sufletul lor… Acei flăcăi ca brazii, cu tâmplele cărunte, ce vin la Aiud, de Înălţarea Crucii, în fiecare an, din toate colţurile ţării. Tot mai puţini, din nefericire, pe zi ce trece… Au răspuns, totuşi, încă, “PREZENT!”, Virgil Totoescu, la cei 90 de ani ai săi, preşedintele Partidului Pentru Patrie, camarad şi continuator al Moşului nostru Ion Gavrilă Ogoranu, care l-a precedat în această funcţie, Gheorghe Jijie, Marcel Petrişor, Ilie Tudor (tatăl lui Tudor Gheorghe), camarazi şi fraţi iubiţi ai lui Totoescu, precum şi alţii, câţi se mai află în viaţă. Iar lor li s-au alăturat tinerii continuatori ai idealurilor patriotice ale Moşului Gavrilă, precum conjudeţeanul nostru Coriolan Baciu şi tânărul bucureştean Florin Dobrescu.

Nu a lipsit, bineînţeles, legionarul nostru Ioan Dreghici, proaspăt absolvent al Facultăţii de Drept. Nu a fost prezent niciun oficial şi e trist acest lucru. Nu l-am văzut nici pe primarul Josan, nici pe viceprimar şi cu atât mai puţin vreo mărime de la judeţ. Grav acest lucru, dacă ne gândim că primarul Josan a fost ţărănist iar acum este liberal, şi că tocmai fruntaşii acestor două partide istorice şi-au lăsat oasele acolo, alături de legionari, desigur… Singura delegaţie din rândul partidelor politice a fost cea a PNŢCD Aiud, condusă de preşedintele aiudenilor Vasile Pop (ca în fiecare an) şi de vicepreşedintele PNŢCD Alba, Mircea Trifu.

Slujba îndătinată şi cea a parastasului a fost oficiată de către un sobor de preoţi şi călugări, atât de la schitul cu hramul Înălţării Crucii, ce viiază acolo de câţiva ani buni, ţinând aprinsă candela pomenirii pentru martirii anticomunişti şi ostenind necontenit în rugăciuni pentru sufletele lor, precum şi de către alţi preoţi şi călugări din întreaga ţară. După slujbă, venerabilii supravieţuitori şi rudele celor dispăruţi au fost invitaţi să viziteze Penitenciarul de maximă siguranţă de la Aiud, unde au fost întâmpinaţi cu politeţe şi respect de însuşi directorul adjunct al instituţiei. Mi-ar fi greu să redau, măcar parţial, emoţiile tuturor celor prezenţi, oaspeţi şi vizitatori deopotrivă. Până şi gardienii, oameni îndeobşte duri şi greu de impresionat, mi s-au părut emoţionaţi. Periplul din interiorul penitenciarului s-a încheiat la biserica din incinta acestuia.

Închei aici, cu o singură menţiune: marele bărbat care este preşedintele PPP, Virgil Totoescu, omul care a intrat în puşcărie când soţia sa era însărcinată şi şi-a văzut fiica pentru prima dată abia când aceasta împlinea 14 ani, le-a atras atenţia celor de la penitenciar că celula-muzeu pe care au amenajat-o este una “de lux” şi nu arată condiţiile în care se chinuiau deţinuţii politici. Existau două hârdaie, unul pentru apă şi unul pentru necesităţile fiziologice, dar iarna ambele îngheţau, pentru că micile sobe nu dădeau căldură suficientă, ca să nu mai adaug că într-o astfel de celulă, cam cât o bucătărie, erau înghesuiţi câte 8 deţinuţi. Exista un singur pat, aşa că de dormit dormeau pe jos, beneficiind de pat prin rotaţie, cei cu haine mai groase la geam, cei cu haine mai subţiri mai aproape de sobă… Dar am promis că închei, aşa că le recomand politicienilor de azi, indiferent de partid, să meargă măcar o dată la Aiud, să se întâlnească cu aceşti români adevăraţi. Poate că vor învăţa ceva de la ei…

Ioan HĂNŢULESCU

http://www.ziarulunirea.ro/la-memorialul-durerii-de-la-aiud-au-fost-comemorati-martirii-temnitelor-comuniste/