Eroul aviator Teodor Greceanu şi evadarea din fortăreaţa comunistă Aiud

Destinul lui Greceanu este fara nicio urma de indoiala emblema tragediei aviatorilor romani ai celui de-Al Doilea Razboi Mondial. A participat in peste 800 de misiuni, dintre care 100 au fost batalii aeriene, castigand duelul in cateva zeci. A fost decorat cu un numar impresionant de medalii, dovada a eroismului.

Ordinul Mihai Viteazul, Coroana Romaniei, Virtutea Aeronautica, Steaua Romaniei si Crucea de Fier, clasa I si a II-a, toate acestea stau marturie a vitejiei sale.

Medalia primita de la germani pentru cele cateva sute de misiuni este unica, Greceanu fiind de departe pilotul roman cu cele mai multe zboruri in teritoriu inamic. Pentru a reliefa cat de buna este performanta sa, pilotii americani dupa doar 25 de misiuni erau scosi din lupta.

Insa, acestea au fost indreptate impotriva unui dusman a carui razbunare va fi crunta. Timp de aproape doua decenii, Greceanu a facut temnita grea si a platit un pret mult prea scump. In urma torturii in beciurile Securitatii si-a pierdut ambele picioare.

Dupa un an la Scoala Pregatitoare de Ofiteri, a urmat Scoala de Ofiteri de Aviatie si Scoala de perfectionare de la Buzau. In urma cedarilor teritoriale lasate nepedepsite mai multi ofiteri, printre care si Greceanu, si-au depus demisiile, fiind revoltati de atitudinea pasiva manifestata de mai marii tarii.

Comandantul lor, furios, s-a ridicat si le-a rupt demisiile, facandu-le si o mustrare de cateva zeci de minute. Incheie cu o vorba profetica, amintindu-le ca sansa de a se rafui cu sovieticii va veni cat de curand.

Pe 15 septembrie 1940 Greceanu obtine brevetul de pilot si este trimis in cadrul Escadrilei 52 al Grupului 5 Vanatoare, ca apoi sa treaca la Grupul 7.

Incepe campania pentru recucerirea Basarabiei

Pe 20 iunie 1941 pilotii sunt anuntati de starea de razboi, iar pe 21 iunie se angajeaza in lupta. Aviatorul participa la un numar mare de misiuni, dar doboara primul avion in august, in timpul asediului Odessei, iar urmatorul in octombrie.

Iesirea din incercuirea de la Stalingrad

Odata cu atacul sovietic de pe 19 noiembrie 1942, ce a dus la colapsul liniilor romanesti si germane la Stalingrad, aerodromul de la Karpovka a fost incercuit. Sub comanda capitanului aviator Alexandru Serbanescu atacurile sovietice sunt respinse.

O solutie ingenioasa a fost ridicarea partii din spate a avioanelor pe butoaie pentru a putea trage in tancurile sovietice, oferind o surpriza neplacuta blindatelor. Dupa aproape doua zile de atacuri zadarnicite, se ia decizia de evacuare, opt avioane decoland cu succes sub foc intens de artilerie, dar trei fiind doborate de tancuri in timp ce se pregateau.

Greceanu si-a aruncat statia radio pentru a face loc inca unui aviator, iar el piloteaza ultimul avion ce paraseste aerodromul. Ajunge in siguranta la Morozovskaya.

Aviatorii romani in Flotila Udet

Pierderile ulterioare au redus Grupul 7 la doar patru avioane, un Heinkel 111 si trei Messerchsmitt 109F. Din partea maresalului Goring vine oferta la 8 martie de a incadra cei mai buni piloti ai acestui grup, cat si altii in binecunoscuta Flotila Udet pentru cateva luni si sa creeze o unitate sub comanda germana. Greceanu a fost unul dintre cei selectionati.

A urmat o intreaga lupta, deoarece aviatorii romani au fost conditionati sa poarte uniforma germana, iar avioanele sa poarte insemnele Luftwaffe, pretentii exagerate ce au fost refuzate categoric de acestia. In cele din urma, sub presiunea retragerii participatiei romanesti, s-a hotarat ca romanii sa poarte uniformele si insemnele proprii.

Greceanu s-a acomodat repede pe noul Bf 109G, in urmatoarele luni dobandind inca trei victorii. Intr-un episod aparte, aerodromul de la Kramatorskaya, unde erau stationati aviatorii romani, a fost atacat de circa 30 de avioane sovietice. Au fost intampinate doar de Greceanu, Cristea Chirvasuta si Nicolae Naghirneac, primul reusind sa doboare unul dintre ele.

Pe 30 august 1943 primeste decoratia Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, pentru cele 12 victorii ale sale de pana atunci.

Evacuarea din Taganrog

In timpul evacuarii spitalului incercuit din orasul ucrainean Taganrog de la sfarsitul lui 1943, Greceanu din nou s-a remarcat, alaturi de Chirvasuta. A fost o misiune deosebit de periculoasa datorita vremii nefavorabile si a vizibilitatii reduse, dintre toti pilotii numai cei doi acceptand sa participe la misiune.

Ei urmau sa escorteze o formatie de 60 de avioane Junkers pana la Taganrog de unde urmau sa fie luati ranitii si soldatii ramasi. Au iesit in cele din urma din pacla groasa la punctul stabilit, iar apoi au insotit formatia pana in Taganrog.

Dupa ce evacuarea a fost incheiata la orizont au aparut avioane sovietice. Greceanu si Chirvasuta au atacat inamicii oferind ragazul necesar flotilei sa se indeparteze. Abia scapand cu viata, cu gloantele suierind de-a lungul avioanelor au scapat in nori.

Folosindu-se doar de instrumente au navighat pana in zona in care se afla aerodromul. Au fost ghidati de la sol prin statie in functie de zgomotul motoarelor. Astfel, au reusit sa iasa din nori in locul optim si au aterizat. Rezervoarele de benzina erau in acel moment golite. Comandantul formatiei de Junkers s-a prezentat personal pentru a-i felicita pe cei doi bravi aviatori.

Ultimele luni ale razboiului

In octombrie grupul sau este inlocuit, dar Greceanu decide sa ramana pe front. Pana in luna aprilie a anului urmator mai obtine un numar de victorii. Insa, luptele i-au adus pe sovietici tot mai aproape de granite, iar americanii incepusera bombardamentele la o scara impresionanta.

Aviatorii romani au incercat cu disperare sa reziste in fata valului titanic ce se revarsa in zbor peste teritoriul tarii, dar a fost fara de speranta. Ultima actiune la care Greceanu a participat impotriva Aliatilor a fost pe 23 iunie.

Pilotii ramasi s-au angajat intr-o lupta cu un inamic a carei forta ii depasea fara echivoc. Cateva sute de avioane au atacat Ploiestiul, Greuceanu fiind unul dintre acei piloti care au iesit la intampinare.

A fost doborat de aviatia de vanatoare americana aproape de Gaesti si a fost fortat sa stea in spital doua luni. Cand si-a revenit s-a urcat din nou la mansa avionului, dar de data asta impotriva fostilor camarazi germani. Nu a mai doborat niciun avion pentru restul razboiului.

Destinul lui Greceanu este fara nicio urma de indoiala emblema tragediei aviatorilor romani ai celui de-Al Doilea Razboi Mondial. A participat in peste 800 de misiuni, dintre care 100 au fost batalii aeriene, castigand duelul in cateva zeci. A fost decorat cu un numar impresionant de medalii, dovada a eroismului.

Dupa incetarea conflictului a fost invitat, alaturi de Ion Milu la Wiener-Neustadt, in cadrul unei demonstratii aviatice a tehnicii de razboi germane, pentru a prezenta avionul de vanatoare folosit de romani, un Bf 109G creat la uzinele IAR Brasov.

Greceanu sustine ca acolo i s-a cerut sa piloteze si celebrul avion Me 262. Acesta ar fi fost primul zbor al unui pilot roman pe un avion de vanatoare cu reactie. Intors intr-o tara a carei conducere dispretuia si renega sacrificiul soldatilor romani pe Frontul de Est, Greceanu se vedea marginalizat si constant sub pericolul arestarii.

Tragedia unui aviator in temnitele Securitatii

In 1947 a fost scos din armata si a lucrat diferite slujbe, ajutandu-i in secret pe cei ce vroiau sa paraseasca tara, in ciuda riscului ce si-l asuma. Acesti ani au fost calmul dinaintea furtunii. Pe data de 4 martie 1949 se trezeste cu ofiteri ai Securitatii in casa din Bucuresti in care locuia.

A fost supus torturii timp de doua luni, iar la sfarsit a fost condamnat si inchis pentru crime impotriva oranduirii sociale, sub pretextul presupuselor legaturi cu o miscare de rezistenta.

A trecut prin cele mai oribile exponente ale gulagului romanesc, de la infama inchisoare Pitesti, pana la Jilava si Canal.

Planul indraznet al evadarii de la Aiud

In 1951 este adus la Aiud, unde profesorii Mircea Vulcanescu si Nicolae Margineanu deja planuiau o evadare in masa pentru o parte din cei 6.000 de prizonieri. Acestia urmau sa intre in contact cu rezistenta anticomunista din munti si sa creeze un nucleu al luptei impotriva comunistilor. Mai sperau ca prizonierii din alte inchisori sa le urmeze exemplul si sa rupa lanturile. Insa planul lor nu s-a prefigurat asa cum sperau.

Din numarul imens de prizonieri doar Teodor Greceanu, jurnalistul Valeriu Sirianu si ofiterul de aviatie Gheorghe Spulbatu s-au aratat dispusi sa participe la evadare.

Sistemul brutal de incarcerare reusise sa infranga vointa de lupta a celorlalti. Nici Vulcanescu si Margineanu nu au putut participa din cauza slabiciunii trupesti dobandite in urma traiului concentrationar.

Fuga inspre libertate

Dupa pregatiri intense Greceanu, Sirianu si Spulbatu incep evadarea pe 21 decembrie. Ziua nu a fost aleasa intamplator, pe acea data fiind celebrata ziua de nastere a lui Stalin.

Cunoscand afinitatea gardienilor pentru bauturile alcoolice, cei trei prizonieri au profitat de neatentia autoindusa si s-au ascuns dupa o stiva cu lemne, pe drumul lor dinspre fabrica spre celule.

Gardienii intoxicati nu au numarat bine detinutii si nu au observat ca lipseau trei dintre ei. Greceanu, Sirianu si Spulbatu s-au indreptat inspre uscatoria inchisorii, unde se afla tabloul electric.

Au batut la usa uscatoriei, iar Ivasciuc, cel ce o pazea, a deschis-o imprudent, moment in care cei trei s-au napustit asupra lui. Greceanu a oprit curentul, in timp ce Sirianu si Spulbatu il tintuiau pe Ivasciuc. Ei au fost surprinsi de capitanul Marcel Tautu si i-a atacat.

Sirianu este ranit de Tautu si acesta este lovit la randul lui cu o ranga in cap si omorat. Ivasciuc pentru ca a inceput sa strige primeste si el o lovitura si moare si el la scurt timp.

Cei trei s-au furisat pana la zid, unde Greceanu, la ascunzisul noptii a putut sa pacaleasca unul dintre gardieni ca au fost trimisi sa repare luminile. Spulbatu, apoi Sirianu se urca in foisor si il doboara pe acesta si il lasa inconstient.

Acestia doi sar zidul, urmat apoi de Greceanu. Intre timp, santinela se trezeste, suna alarma si trage in fostul aviator care era pe zid, dar gloantele trec pe langa el razant.

In cadere Greceanu isi fractureaza piciorul. Stiind ca nu mai are vreo sansa de a scapa atrage atentia gardienilor, pentru a le permite celorlalti doi sa scape. Unul dintre ei se apropie si il loveste cu patul pustii pe Greceanu. Imediat dupa ce a fost capturat, cu piciorul inca fracturat, a fost bagat la interogatoriu si torturat.

Doua zile a stat cu picioarele intr-un bloc de gheata de jumatate de metru. Leziunile suferite au dus la amputarea ambelor picioare.

Un spirit liber, o viata in spatele gratiilor

Cat despre ceilalti doi, Sirianu a fost prins de-a lungul Muresului dupa o fuga de nicio zi, din cauza frigului fiind gasit aproape degerat. Spulbatu a fost lovit de trei gloante. Ranit, s-a urcat intr-un tren si a fost prins si el peste cateva zile. S-a ascuns la o veche prietena, dar aceasta l-a tradat.

Toti trei au fost condamnati la moarte, dar Greceanu a scapat doar cu temnita grea deoarece nu a participat la uciderea lui Ivascius si a lui Tautu. Sirianu si Spulbatu au fost executati in 1953.

Evadarea uimitoare de la Aiud a ramas un exemplu singular in istoria infamei puscarii, nicicand alti prizonieri gasind curajul de a se lupta cu atata vigoare pentru propria libertate. Tocmai din aceasta cauza cei trei au fost torturati pana in punctul in care isi doreau cu patima condamnarea la moarte.

La proces cei trei s-au declarat multumiti de sentinta si au rasuflat usurati ca poate in sfarsit vor scapa de chinurile comuniste. Insa, in cazul lui Greceanu, Securitatea a depus recurs, iar sentinta i-a fost comutata.

In 1964 Greceanu este amnistiat si pus in libertate. La patru ani dupa revolutie isi inchide pentru ultima oara ochii. A murit un om liber, dar care s-a considerat mereu un invins.

Sursa: Ziare.com