Lei și hiene

sursa: Birtkenau

(În imagine liderul CPI, Gianluca Iannone, alături de orfani din Kenya, într-o misiune a ONG-ului Sol.Id din aprilie 2011)

Ieri după-amiază, un italian pe nume Gianluca Casseri a ieșit în piață la Florența și a omorât doi senegalezi, rănind alți doi.

Ăsta ar fi un titlu normal pe care nu o să-l găsiți nicăieri, pentru că toată presa a ales titluri bombastice, de tipul: Un membru Casapound Italia, organizație radicală de extremă dreapta, a ucis doi membri nevinovați ai comunității senegaleze și, încolțit de poliție, s-a sinucis.

Iată cum nebunia unei singure persoane poate discredita o întreagă organizație. Întâi o să las cuvântul responsabilului CasaPound Firenze, Saverio di Giulio:

Vreau să fiu foarte clar: CasaPound Italia nu are nicio responsabilitate pentru faptele de ieri. Nici politică, nici ideologică, nici morală. Nu e nimic, nici în activitățile, nici în ideologia CasaPound, care poate inspira xenofobie și ură pentru cei diferiți. Nu e nicio legătură directă între practicile noastre și delirul lui Casseri, nici măcar una indirectă sau implicită.

Istoria organizației noastre vorbește de la sine: prezent de câțiva ani în cartierul multietnic al Capitalei (n.r. Esquilino), sediul nostru central nu a creat nicio problemă numeroaselor comunități de imigranți prezente în vecinătate. Apropo de asta, mi se pare demnă de a fi menționată întâlnirea – desigur anunțată cu mult timp înainte – pe care o vom avea luni 19, în același sediu de la Roma, cu comunitatea chineză. În rest, nu există niciun caz (și subliniez, nici unul) în care unui militant al CPI să i se fi adus acuze privind discriminarea rasială. Cât despre implicarea noastră în acțiuni de solidaritate și voluntariat, în lupte împotriva exploatării și sărăciei, acestea sunt binecunoscute. La fel de cunoscută este implicarea noastră în Kosovo și Kenya, unde am ajutat concret populațiile locale. Poziția noastră privind imigrația este clară: este vorba despre un mecanism care crează un război între săraci în care profită, pe spinarea atât a gazdelor, cât și a oaspeților, doar oligarhiile financiare. Exact ceea ce se întâmplă acum.

Toate acestea nu pot fi anulate de acțiunile unui nebun. Care, totuși, era unul dintre miile de simpatizanți ai CPI. Simpatia sa nu îi oferea niciun fel de implicare în viața cotidiană a mișcării. Oricine poate fi simpatizant al CPI, venind la frecventele noastre acțiuni publice, fără să-i cerem, evident, un examen psihiatric drept condiție de participare. Gianluca Casseri nu era un militant al CPI: era un solitar pe care nimeni nu-l cunoștea bine și care frecventa toate activitățile publice generic de dreapta care aveau loc în zona sa.

Opinia mea, totuși, este că reflecția asupra faptelor sale devine instrumentalizată dacă la ea se adaugă comentarii care incriminează un întreg ambient politico-cultural. A adăuga ură peste ură nu face bine nimănui, nu e necesar, nu e corect.

Părerea mea e că nu poți acuza o întreagă organizație de faptele debile ale unui simpatizant, mai ales când acei oameni nu promovează rasismul și xenofobia. E total greșit să exploatezi astfel o așa întâmplare și să distrugi imaginea unei mișcări pe această bază.

Astăzi, la Radio 3, un domn destul de limitat în informații spunea că CPI sunt rasiști și discriminează mari categorii de imigranți: negri, asiatici, țigani, români. Punctul meu de vedere, ca româncă, e ăsta: nicio persoană din CasaPound, niciodată, nu m-a discriminat într-un fel pentru că sunt româncă. Toți m-au tratat absolut normal. Mai mult, la conferințele lor, la baruri, în restaurant, la concerte și oriunde i-am mai întâlnit, nici măcar în cadre informale, nu am auzit nici un cuvânt rasist, nici măcar faimoasa frază despre imigranții care vin să le fure localnicilor locurile de muncă, pe care am auzit-o de la aproape fiecare italian pe care îl cunosc. Nu cred că se fereau de mine, ci că pur și simplu astfel de idei înguste nu-i interesează.

Ura și interpretările precum cea pe care o face presa astăzi nu au cum să aducă decât un climat de violență fals indus, care să abată atenția de la adevăratele probleme. A merge în piață și a ucide câțiva negri nu e un atentat politic, ci un act stupid al unei minți bolnave.

Vă las cu un fragment din întrebările frecvente de pe site-ul CPI:

CPI e o mişcare xenofobă?

Nu. Fobiile, prin natura lor, sunt produsul minţilor moi şi ale inimilor slabe. CPI vrea să analizeze şi să ofere soluţii, nu să rumege obsesii. Analize radicale şi nonconformiste, fără a invoca soluţia cea mai simplă sau a găsi ţapi ispăşitori. Nu ne interesează certurile debililor şi temerile burghezilor. Asta nu înseamnă că vom condamna mai puţin fenomenul imigraţiei în masă, al societăţii multietnice, al oligarhiei care beneficiază de asta, al lobbyului social, politic şi cultural care o favorizează. Imigraţia în masă e o medalie cu două feţe, care dezrădăcinează şi umileşte atât oaspetele, cât şi gazda. Dar a recunoaşte acestea şi a acţiona în consecinţă, printr-o politică naţională şi de spirit identitar, nu înseamnă a fi xenofobi. Înseamnă a recunoaşte un fapt elementar al politicii: Statul nu trebuie să îşi uite propriii fii.