Inscripţiile pe pereţi, un alt fel de naţionalism

În noaptea de 30 septembrie spre 1 octombrie 1970, două adolescente din Chişinău, Lilia Neagu şi Asea Andruh, au scris zeci de mesaje antisovietice pe principalele clădiri din centrul oraşului. Gestul celor două tinere de 19 ani şi, respectiv, 16 ani a tulburat autorităţile sovietice comuniste, care au ordonat KGB-ului local să afle cum a fost posibil acest lucru şi cum se explică eşecul şcolii sovietice de a educa „om nou".

Lilia Neagu şi Asea Andruh nu se limitau doar la împărtăşirea opiniilor lor prietenilor şi colegilor. În noaptea din 30 septembrie spre 1 octombrie 1970, aproape de miezul nopţii, ele se trezesc din somn, după planul stabilit de cu seară şi vin pe jos din cartierul Malina Mică în centrul oraşului.

Ideea iniţială era de a răspândi foi volante, dar întrucât n-au reuşit să le tipărească la o maşină de scris, au decis să scrie mesajele de mână, cu guaş, pe diferite clădiri din Chişinău: sediul Ministerului de Interne, pe cămine universitare, clădirile Universităţii de Stat din Chişinău, edificile editurilor „Ştiinţa" şi „Cartea Moldovenească", dar şi pe şcoala numărul 1, în total vreo 40 de inscripţii într-o singură noapte.

PENTRU ALFABET LATIN ŞI LIMBA ROMÂNĂ

Majoritatea lozincilor erau împotriva ocupării Moldovei de către ruşi. Unele inscripţii, după cum se observă din dosarul de la KGB, au un caracter naţional pronunţat, se exprimă pentru alfabet latin, respectarea drepturilor moldovenilor în propria lor ţară, revendică sudul Basarabiei de la Ucraina sau critică comportamentul şovin al ruşilor din Moldova.

Un mesaj special este adresat liderului Partidului Comunist al RSSM de atunci: „Bodiul, marş din Moldova". Lilia şi Asea aveau percepţia că mulţi ruşi, dar şi evrei rusificaţi, se bucură de prea multe privilegii, ocupând funcţii înalte, iar moldovenii sunt discriminaţi la ei acasă şi sunt trataţi drept străini.

De aceea, unele lozinci au un caracter anti-evreiesc. Autorităţile sovietice au catalogat aceste apeluri ca fiind toate cu caracter antisovietic, care ar fi periclitat existenţa URSS, aşa cum sugerează şi articolele Codului penal al RSS Moldovenească.

Regimul era deranjat mai mult de caracterul pro-românesc al lozincilor, de faptul că noua generaţie de moldoveni se identificau drept români, decât de caracterul antirusesc şi antievreiesc al celorlalte inscripţii.

Fetele au ajuns acasă, pe la orele 4 dimineaţa, peste câteva ore au mers la şcoală. Abia la câteva zile după eveniment, la 5 octombrie 1970, cele două adolescente au fost arestate. Potrivit afirmaţiile lor recente, de vină n-ar fi fost colegii lor de clasă cărora le-a spus păţania, ci faptul că poliţia politică erau pe urmele Liliei Neagu.

KGB PE URMELE LILIEI NEAGU

KGB a efectuat analiza grafologică a inscripţiilor şi a stabilit foarte uşor paternitatea acestora, dat fiind faptul că aveau mostre ale scrisului Liliei Neagu din 1969, când a fost „profilaxiată".

Aşa cum reiese din dosarul de arhivă păstrat la SIS, Lilia Neagu a atenţionat-o pe Asea Andruh în noaptea cu pricina (30 septembrie-1 octombrie 1970) că cei de la KGB au mostra scrisului său şi va fi identificată uşor, dar Asea Andruh a insistat ca inscripţiile să fie făcute de ambele, într-o pornire de solidaritate juvenilă. Această imprudenţă, firească de altfel la această vârstă, a şi permis KGB-ului să le deconspire în timp record. Alţii, prin comparaţie, erau căutaţi ani de zile. Din momentul în care Lilia Neagu era deja la evidenţa KGB, nu a fost foarte greu să se ajungă la „făptaşă".

Cazul Liliei Neagu şi a Asei Andruh rămâne a fi unul revelator din mai multe perspective. Regimului sovietic a constatat că cel puţin o parte a tineretului nu mai accepta dictatul la care au fost supuşi părinţii, ei gândesc liber şi acest lucru periclitează însăşi existenţa regimului. Iar libertatea interioară a indivizilor va duce la colapsul comunismului.

Nu întâmplător autorităţile comuniste sunt atât de alarmate: înţeleg că prin protestul cu caracter naţional al celor două tinere, exemplul lor poate fi „molipsitor", şi astfel dominaţia ruşilor şi a limbii ruse nu va mai putea fi păstrată. Într-o bună zi, această nemulţumire şi umilinţă la care sunt supuşi etnicii români locali va exploda, aşa cum s-a întâmplat la sfârşitul anilor 1980, într-un context politic favorabil de data aceasta, care va face posibilă schimbarea.

Sursele gândirii libere şi ale „antisovietismului"

KGB era foarte curios să afle sursele atitudinilor „naţionaliste" ale celor două adolescente. Neagu şi Andruh au declarat recent că ele ascultau acum 40 de ani posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii şi erau abonate la diferite publicaţii din România.

Asea Andruh avea şi o prietenă din România, Gabriela, pe care a cunoscut-o în timpul concertului grupului „Mondial" la Chişinău. Totodată, cele două „inculpate" spuneau că erau revoltate atunci când auzeau la şcoală că regimul românesc interbelic ar fi subjugat basarabenii şi i-ar fi impus să vorbească limba română. Indignarea se referea la următoarele: „Cum să fii impus să vorbeşti română, dacă limba noastră este română"?

De asemenea, cele două tinere erau revoltate şi de faptul că în transportul public, pe stradă, vorbitorii de rusă se uitau de sus la cei care comunicau în limba română şi îi jigneau, iar acestora le era frică să dea o replică pe măsură, ştiind că miliţia le va da dreptate ruşilor.

INTEROGATORIUL

Din 5 octombrie 1970 până la 10 martie 1971, Lilia Neagu a fost închisă la sediul KGB. Asea Andruh nu fusese arestată, fiind adusă de acasă pentru interogatoriu. La 10 martie 1971 s-a organizat şedinţa de judecată la Curtea Supremă de Justiţie, la care Lilia Neagu declară că anchetatorul de la KGB, maiorul Mămăliga, i-a vorbit mult despre istoria Moldovei, încercând să-i schimbe convingerea greşită.

Ambele fete reconfirmă la proces crezul lor: de ce sunt închise bisericile în Moldova, de ce sudul Basarabiei a fost cedat Ucrainei, de ce nu avem alfabet latin, adevăratul veşmânt al limbii „moldoveneşti", şi de ce ni se impune limba moldovenească în locul celor române.

Alte motive de revoltă a tinerelor împotriva puterii sovietice erau acelea că în URSS nu existau condiţii adecvate pentru petrecerea timpului liber de către tineret, aşa cum sunt în Occident. De asemenea, cele două tinere spun la şedinţa de judecată alte detalii care ne permit să înţelegem motivaţia gestului lor.

Pe de o parte, ele sunt convinse că există organizaţii clandestine cu caracter antisovietic şi ele nu fac decât să se înscrie în rândurile celor mai curajoşi care spun deschis ceea ce gândesc. Printre persoanele pe care le pomenesc sunt Andrei Vartic, pe atunci student la Facultatea de Matematică a Universităţii de Stat şi Mihai Moroşanu, condamnat câţiva ani mai devreme pentru „naţionalism".

Pe de altă parte, atunci când au fost întrebate în sala de judecată ce scopuri urmăreau atunci când au făcut inscripţii pe clădirile amintite în noaptea de 30 septembrie spre 1 octombrie 1970, ambele adolescente au răspuns că sperau astfel să convingă studenţii să creadă în existenţa organizaţiilor naţionale clandestine şi astfel să-i îndemne la acţiune pentru respectarea intereselor şi drepturilor moldovenilor.Din dosarul de la KGB reiese că Asea Andruh a fost achitată, ea fiind, de fapt, din start chemată ca martor în dosarul Liliei Neagu, nu ca învinuită. Merită de reţinut că această ipostază o deranja, declarând cu mult curaj în şedinţa de judecată că au acţionat în comun şi s-ar simţi mai bine dacă ar fi şi ea condamnată împreună cu Lilia Neagu.

În realitate, Asea Andruh a fost şi ea condamnată, dar pe linie administrativă, nu penală, verdictul fiind pronunţat de către comitetul executiv al raionului Lenin din oraşul Chişinău. Mai întâi, fusese exmatriculată de la şcoală şi apoi angajată, ca formă de pedeapsă, la fabrica de tricotaje „Steaua Roşie".

După spusele ei, în clasa sa de la şcoala nr. 1 avea o colegă a cărei mamă avea o funcţie înaltă în partid şi condamnarea deschisă a unui elev din clasa respectivă ar fi compromis într-un anume fel şi autoritatea ei ca funcţionar de partid. De aceea, s-a decis muşamalizarea „vinovăţiei" Asei Andruh.

Datorită unor împrejurări favorabile şi a riscului pe care şi l-a asumat şefa de tură de la „Steaua Roşie", pedeapsa a fost suspendată după câteva luni.

Cine sunt fetele care au umplut oraşul cu inscripţii antisovietice?

Lilia Neagu s-a născut la 14 mai 1951 în oraşul Leova, a absolvit şcoala medie numărul 2 din localitate, iar în 1969 intră la Şcoala de medicină din Chişinău. În primul an de studii, este preîntâmpinată de KGB să nu mai repete afirmaţii cu caracter antisovietic, pe care le face în discuţiile cu colegii şi prietenii ei.

Dar avertismentul nu a înfricoşat-o, ea continuând „agitaţia naţionalistă. Asea Andruh s-a născut la 16 februarie 1954. În momentul arestării avea 16 ani şi era elevă la şcoala numărul 1 din Chişinău, azi Liceul „Gheorghe Asachi".

A făcut cunoştinţă cu Lilia Neagu la începutul lunii septembrie 1970, când cea din urmă a fost primită să locuiască la familia Andruh. Asea Andruh este cea care a scris pe clădirea şcolii nr. 1, în vara anului 1970, inscripţia „Mondial, noi suntem cu tine". În acea vară faimoasa trupă românească a concertat la Chişinău.

Sursa text: http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/inscriptiile-pereti-un-alt-fel-nationalism

Sursa foto: http://basarabiaeromania.wordpress.com