Povești cumplite din „Închisoarea morții”, locul unde nu aveai voie să mori până nu erai bătut, torturat și anchetat (FOTO/VIDEO)

Fortul 13 Jilava, una dintre cele mai sângeroase temnițe comuniste, aflată la marginea Bucureștiului, a rămas în amintirea foștilor deținuți drept o casă a groazei, unde bătaia și tortura îi dezumanizau.

Foștii prizonieri din „Închisoarae morții” s-au întors, după mai bine de jumătate de secol, în camerele de tortură unde au îndurat suferințe cumplite. Toți cei care aveau inteligența să înțeleagă comunismul și curajul să i se opună erau aruncați în groaznica pușcărie.

Chiar dacă mâncarea era puțină și fără gust, cei închiși în fort nu mureau de foame. Gardienii aveau grijă de ei. Grijă să mănânce ceva în permanenţă. Să mănânce bătaie. Una consistentă, cu ciomagul şi cu multă ură.

Bâte de plăcere

„A fost interesantă povestea cu bătaia. Gardianul mi-a spus să stau la dușuri, iar el a plecat să-și ia scula de bătut. Eu îmi apăram numai fața, că asta era mai importantă. Stăteam într-o parte și mă apăram, instinctiv. Și intram în el, ca să-i micșorez alonja. Mi-am dat seama că și el era speriat și striga «Domne’ ce te bagi în mine?»”, a povestit fostul deținut Emilian Mihăilescu.

Bătrânul Gheorghe Jijie și-a amintit cum îndura bâte pe spate din simplul amuzament al păzitorilor. El a povestit că gardienii erau școliți să-i tortureze pe prizonieri, însă unii aveau o plăcere să-i lovească pe spinare. Și drumul dus-întors spre baie era cumplit. Două drumuri, două ploi de lovituri. „Asta era, trebuia să fim permanent sub teroare”, a mărturisit Jijie.

Sursa: JILAVA - Un documentar dedicat Zilei Drepturilor Omului

Amintirea celor uciși

„Am fost torturat groaznic, întors pe masă și tocat pur și simplu. Când m-am reîntors, anul trecut, în camera de tortură, nu îmi mai găseam gândurile. Mă năpădeau amintirile și-i vedeam pe cei care au fost uciși în camera aceea de tortură”, a spus, vizibil afectat, Constantin Iulian.

Investigatorii, bestiile cu ciomag

Fostul deținut Gheorghe Jijie a explicat că investigatorii încercau să afle tot felul de lucruri de la pușcăriași prin bătaie și tortură. Adevărul este că numai la aceste lucruri se rezuma ancheta. Nici măcar ei nu știau ce doreau să audă.

„M-au luat și m-au dus într-o cameră de anchetă, unde erau vreo 10-12 gardieni care stăteau cu ochii pe mine. Unul punea întrebările, iar eu trebuia să răspund imediat. Dacă nu răspundeam, îmi dădea una cu un ciomag. Trebuia să răspunzi imediat, să n-ai timp să te gândești. Spre sfârșit, am căzut extenuat după patru ore de bătaie. Și iarăși cu ciomagul pe mine, ca să mă ridic”, și-a amintit Jijie cu groază.

CLICK pentru a vedea mai multe imagini din „Închisoarea morții“!

Ancheta berbecilor

Bătrânul a adăugat că investigatorii puneau niște întrebări absurde „la care nici nu știai ce să răspunzi”. „Nici ei nu erau orientați, nu știau ce anume vor. Asta era toată ancheta: «Spune!» , «Ce să spun?», «Spune!», «Și dă-i bătaie, că nu vrea să spună». Dar eu nu știam ce să spun”, a explicat fostul prizonier. „Poate că n-ar fi fost așa de complicată și de grea ancheta dacă investigatorii ar fi fost niște oameni inteligenți. Dar erau niște berbeci”, a completat Jijie.

Mulțumiri pentru suferință

Constantin Iulian a spus că nu-și dorește să se răzbune, chiar dacă suferințele prin care a trecut au fost inumane. „De exemplu, Enoiu a fost unul dintre investigatorii mei, încă mai trăiește, e cel care a condus echipa care m-a torturat pe mine. Dar nu l-am căutat pe niciunul. În solemnul apus al vieții ajungi la niște concluzii foarte diferite de cele din tinerețe. În tinerețe poate vrei să te răzbuni, poate vrei să-i mai dai o palmă sau să-l înjuri măcar. Dar ajungi la o anumită înțelepciune târzie.

Foștii deținuți din fortul de la Jilava și-au trăit viețile ghidați de vorbele lui Petre Țuțea, care a fost torturat, ani la rând, în închisoarea comunistă de la Aiud: „Să-i mulțumin lui Dumnezeu că ne-a dat ocazia să suferim pentru neamul nostru”.

Sursa: http://www.adevarul.ro/