Fragment din cartea mea „Schimbarea de regim de dreapta”
Acesta este un capitol din cartea mea „Schimbarea de regim de dreapta”. Întocmesc o strategie revoluționară de dreapta urmând ideile lui Gramsci, Althusser, Gene Sharp și alții. O parte din carte critică strategiile greșite precum militantismul și ceea ce numesc „patriotism parlamentar”. Acest capitol face parte din analiza celei din urmă.
Ascensiunea la putere printr-un succes electoral masiv este o cursă contra cronometru. Demografia lucrează împotriva partidului de dreapta. Alegătorii săi dispar, mor. Migrația și ratele natalității înstrăinează electoratul și reduc grupul-țintă de la o alegere la alta. Reacția populiștilor lipsiți de convingeri ideologice în fața acestei realități este revelatoare. Pragmatismul lor orb cere „adaptarea la realitatea demografică” și abandonarea scopului principal de dreapta „pentru binele partidului”.
Principiul maximizării voturilor forțează dezvoltarea unui „naționalism civic” pseudo-dreapta, de fapt liberal. Identitatea și conceptul de popor trebuie tot mai mult diluate și îmblânzite pentru a nu înstrăina „noii alegători”. În cele din urmă, nu se mai vorbește despre o comunitate etno-culturală, ci despre un grup de interese ideologic.
Aceasta este singura cale prin care populiștii de dreapta pot continua să obțină succese electorale după punctul de cotitură demografic. Țări tradițional liberale precum SUA, Anglia și Belgia arată deja direcția: de îndată ce votul etnic, islamic, devine factorul determinant într-o regiune, chiar și partidele „conservatoare” se împacă cu situația și propun candidați migranți sau musulmani. În faza finală a „umflării” populației, populiștii de dreapta vor încerca, la rândul lor, să câștige votul migrant cu teme socialiste (criza economică), libertariene (politica anti-COVID), geopolitice (Rusia, conflictul din Orientul Mijlociu) și socio-politice (ideologia de gen).
Inițial, această tactică a fost justificată ca o excepție și aplicată local. În orașe precum Berlin și Viena, trebuia urmată o agendă multiculturală, „post-etnică”, și atrase „voci protestatare dintre migratori”, altfel „nu vei mai câștiga niciodată”. Această abatere excepțională de la drum, pentru a câștiga voturi de la migranți, este prezentată ca singura cale spre „accederea la putere”.
Odată ce voturile „importate” au fost câștigate tactic, se presupune că se mai poate lucra la „exportarea” infiltrării străine. Dar odată ce alegătorii au fost câștigați, ei determină și linia partidului. Nu vrei să-i pierzi, pentru că asta ar putea însemna să-ți pierzi propriul loc de muncă. Pragmatismul patriotismului parlamentar este demascat prin exemplul votului etnic. Drumul este deja trasat.
Mai întâi, în discurs dispare tema înlocuirii populației și a migrației de substituție, iar accentul se pune doar pe „imigrația ilegală”, criminalitate și abuz social. Următorul pas este renunțarea la critica islamizării, pentru a nu înstrăina musulmanii „conservatori” ca alegători. În același timp, alegătorilor autohtoni li se induce ideea că încă se luptă pentru obiectivul principal al dreptei — combaterea înlocuirii populației. O serie de pași „pragmatici”, sub dogma maximizării voturilor, duc la abandonarea scopului fundamental de dreapta și la trădarea alegătorilor autohtoni. Pas cu pas, obiectivul principal, „vârful muntelui”, este coborât tot mai jos. În cele din urmă, patriotismul parlamentar, dus până la capătul logic, conduce tabăra de dreapta în prăpastia înlocuirii populației.
Este în natura lipsită de coloană vertebrală a populistului să se adapteze zilnic la agravarea situației, fără să urmărească un scop strategic pe termen lung. În loc să schimbe situația, situația îl schimbă pe el. Astfel, patriotismul parlamentar trădează speranțele a milioane de localnici disperați care și-au pus încrederea în el.
Supunerea „pragmatică” față de ideologia dominantă și adaptarea „dinamică” la situația demografică reprezintă unul dintre cele mai mari pericole pentru poporul nostru. Cu cât această strategie greșită este urmărită mai mult timp, cu atât mai multe dintre resursele noastre limitate vor fi irosite. Mii de ani de viață, milioane în avere și generații întregi de politicieni au fost deja irosite pe populismul de dreapta. Efectul politic a întârziat să apară.
Privit fără menajamente, patriotismul parlamentar se dovedește, așadar, a fi o „terapie ocupațională de dreapta” până când faptele demografice devin evidente în totalitate. Nu este de mirare că simulacrul democratic a integrat această strategie în propriul său sistem.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”