O nouă doctrină economică națională: Ce putem salva din gândirea lui Gottfried Feder?

Inspirat de articolul "Ce putem recupera din gândirea economică a lui A.C. Cuza?", am scris un articol "în oglindă", în care am incercat sa descopăr "Ce putem salva din gândirea lui Gottfried Feder".

Introducere

În vremuri dominate de dictatura pieței globale, de imperiul corporațiilor și de sclavia datoriilor eterne, se simte tot mai acut nevoia unei revoluții economice care să repună omul, comunitatea și națiunea în centrul vieții economice. În acest context, redescoperirea gândirii lui Gottfried Feder – economistul uitat, dar fondator ideologic al politicii economice a Partidului Național-Socialist German – oferă un punct de plecare esențial pentru o nouă viziune.

Dar ce poate fi salvat din ideile sale? Și cum pot fi reformulate pentru o mișcare național-socialistă modernă, ancorată în realitățile de azi, dar fidelă spiritului suveranității economice?

„Național-socialismul este o concepție despre lume care se află în cea mai ascuțită opoziție față de lumea actuală a capitalismului și față de sateliții săi marxist și burghez.” 

— Gottfried Feder 

1. Economia eliberată de cătușele dobânzii

Cea mai importantă idee a lui Feder este lupta împotriva „cămătăriei” – a economiei în care capitalul nu mai este folosit pentru a produce, ci pentru a controla și exploata prin împrumuturi și dobândă perpetuă. Feder nu critica proprietatea, munca sau industria — dimpotrivă, le apăra — ci capitalismul financiar parazitar.

Adaptare modernă:
Astăzi, putem vorbi despre desființarea mecanismului prin care băncile private creează bani din nimic prin împrumuturi. În locul acestuia, o doctrină economică națională ar promova:

• credit fără dobândă pentru investiții productive interne;

• sistem bancar controlat de stat, cu misiune socială;

• interzicerea speculei financiare fără legătură cu economia reală.

2. Separarea între capitalul creator și capitalul speculativ

Feder susținea o distincție clară: capitalul care produce valoare reală (fabrici, agricultură, infrastructură) trebuie susținut, în timp ce capitalul care trăiește din tranzacții, bursă și împrumuturi trebuie limitat drastic.

Adaptare modernă:
O economie națională sănătoasă trebuie să:

• susțină IMM-urile locale, agricultura națională, cooperativele;

• taxeze drastic capitalul speculativ și marile fonduri speculative internaționale;

• repatrieze lanțurile de producție esențială (alimente, energie, medicamente).

3. Pericolul capitalului străin: Suveranitatea vândută la bursă

Feder avertiza asupra capitalului străin ca instrument de dominare economică și politică. Marile bănci internaționale, spunea el, cumpără nu doar fabrici și terenuri, ci și voința politică a statelor. Capitalul străin nu vine să ajute, ci să controleze și să extragă profit în detrimentul comunității locale.

Adaptare modernă:

• interzicerea vânzării de teren agricol și resurse strategice către entități străine;

• reglementarea strictă a investițiilor externe, în funcție de interesul național;

• înființarea unui fond național de investiții, controlat de stat, pentru a finanța proiecte esențiale fără dependență de banii externi.

O economie cu adevărat națională trebuie să refuze să fie o colonie financiară a intereselor globale.

4. Forța de muncă adusă „în ogradă”: Înlocuirea poporului prin contract

Pentru Feder, aducerea de muncitori străini în masă era o crimă socială și economică. Nu doar că submina salariile muncitorilor naționali, dar rupea fibra comunitară a națiunii, transformând-o într-o entitate fără coeziune, doar cu funcție de producție ieftină.

Adaptare modernă:

• politici de recalificare și ocupare a forței de muncă autohtone, în locul importului masiv de lucrători străini;

• taxe suplimentare pentru companiile care au ales forță de muncă externă în detrimentul celei naționale, până la expirarea contractelor. După expirarea contractelor acestea nu se reînnoiesc, angajatorii vor avea obligativitatea orientării exclusiv spre forța de muncă națională.

• investiții în natalitate, educație tehnică și reindustrializare locală.

Națiunea nu e o piață de muncă, ci o comunitate vie. Poporul nu trebuie înlocuit prin import, ci sprijinit să renască.

5. Suveranitate monetară și credit social

Feder a visat un sistem în care statul creează moneda și o distribuie pentru lucrări publice, construcții, agricultură — fără a se împrumuta la bănci private. Aceasta nu era o utopie, ci un mecanism practic: moneda ca mijloc de organizare socială, nu ca marfă de schimbat pe bursă.

Adaptare modernă:
O mișcare național-socialistă modernă ar cere:

• revenirea la emiterea monetară suverană de către un stat reprezentativ;

• banca centrală controlată direct de stat, nu de interese bancare externe;

• monedă internă paralelă sau sistem de credit mutual pentru economie locală.*  

6. Economia ca slujitor al națiunii, nu stăpân

Pentru Feder, economia trebuia să fie etico-națională. Nu contează doar creșterea PIB-ului, ci armonia socială, independența economică și prosperitatea reală a poporului. Statul trebuie să protejeze interesele colective, nu să vândă totul celui care oferă mai mult.

Adaptare modernă:
Doctrina noastră național-socialistă cere:

• protecționism economic inteligent, pentru industriile strategice; 

• legi contra vânzării terenurilor și resurselor către entități străine;

• politici de reindustrializare națională, cu implicarea directă a statului.

7.  Fundamentul actual: identitate, dreptate economică și demnitate socială

Într-o epocă în care popoarele sunt reduse la cifre de piață, iar comunitățile sunt dizolvate în fluiditatea globalismului, orice proiect economic național autentic trebuie să aibă la bază apărarea identității naționale, dreptatea economică și demnitatea socială. Nu este suficientă doar o reorganizare a cifrelor și a sistemelor — este necesară o regenerare a spiritului național, a valorilor care leagă indivizii între ei și de pământul lor.

Concluzie

Gottfried Feder a fost poate prea devreme pentru vremea sa. Astăzi, într-o lume controlată de elite financiare fără rădăcini, ideile lui capătă un nou sens. Nu printr-o reîntoarcere la trecut, ci printr-o actualizare a principiilor fundamentale:

 • economia în slujba națiunii,
 • munca mai presus de speculă,
 • suveranitatea înaintea profitului,

• poporul în centrul oricărei construcții economice. 

Aceasta poate fi temelia unei noi doctrine economice naționale — una care să salveze nu doar bogăția, ci și sufletul popoarelor.

Victor Brădescu , Lupta NS

————

* „monedă internă paralelă” sau „sistem de credit mutual pentru economie locală” — mecanisme alternative de schimb și finanțare care funcționează în interiorul unei comunități, în paralel cu moneda națională oficială, și care sunt create pentru a:

- susține autonomia economică locală,

- reduce dependența de sistemul bancar tradițional,

- stimula producția, trocul și consumul local.

Aceste concepte sunt frecvent întâlnite în gândirea economică alternativă și au fost folosite în contexte de criză, suveranitate economică sau reformă monetară.

1. Monedă internă paralelă (locală sau comunitară)

Este o unitate de schimb emisă și utilizată doar într-un teritoriu sau grup economic restrâns (comună, regiune, cooperative), alături de moneda oficială, dar independent de sistemul monetar național.

 Exemple reale:

Wörgl (Austria, 1932) – primăria a emis „certificatul de muncă” pentru plata muncitorilor, acceptat în comerț local.

Bristol Pound (UK) – folosit în paralel cu lira sterlină pentru cumpărături locale, sprijinind afacerile mici.

Ithaca HOURS (SUA) – monedă comunitară emisă pentru a plăti servicii și produse locale între membri.

Obiectiv:

- să păstreze lichiditatea în comunitate,

- să reducă scurgerea de capital în marile lanțuri și bănci,

- să încurajeze producția și consumul local,

- să creeze rezistență economică în perioade de instabilitate monetară.

2. Sistem de credit mutual (mutual credit system)

Este un sistem de contabilizare a schimburilor între membri ai unei comunități (meșteșugari, producători, agricultori etc.), unde moneda nu este emisă fizic, ci rezultă din credite reciproce între participanți.

Cum funcționează:

A face o lucrare pentru B = +10 unități în contul A, −10 în contul B.

B poate folosi cele −10 unități (datoria) ca să primească servicii de la C.

Nu e nevoie de bani fizici, ci de încredere și echilibru contabil între membri.

 Exemple:

LETS (Local Exchange Trading Systems) – folosit în Canada, Australia, Franța.

Sardex (Italia) – rețea de afaceri mici care folosesc o unitate de cont digitală mutuală, fără dobândă.

În contextul gândirii economice naționaliste sau național-socialiste, astfel de sisteme pot fi gândite ca:

unelte de suveranitate economică locală,

instrumente de rezistență în fața speculei financiare globale,

alternative etice la dobândă și cămătărie, în spiritul gândirii lui Gottfried Feder, Ezra Pound sau chiar A.C. Cuza (care denunța dominarea creditului străin asupra agriculturii românești).