România nu este atacată. Este perforată. Ca un pom tânăr într-o livadă părăsită, cu scoarța străpunsă de larve, cu seva suptă, cu frunza căzută prematur. Din afară, încă stă în picioare. Dinăuntru însă, trunchiul e golit de viață.
Acesta nu este un proces natural, ci o lucrare sistematică, premeditată, condusă cu instrumente moderne: ONG-uri „de bine”, fonduri „de dezvoltare”, elite șantajabile, și trădători autohtoni în slujba unei agende străine.
1. Sfredelitorii: rețelele care s-au înfipt în miezul României
În lumea pomiculturii, sfredelitorul tulpinilor sapă galerii invizibile, paralizând circulația sevei. La nivel de stat, echivalentul lor sunt ONG-urile străine, ambasadele intruzive, fundațiile globaliste și consilierii politici cu pașaport dublu.
Aceștia nu trag cu arma. Ei trag sforile:
Proiecte educaționale care dezrădăcinează;
Programe „anti-discriminare” care falsifică istoria;
Fonduri care vin cu condiții ideologice ascunse;
Legi redactate la Bruxelles și promovate de marionete locale.
