Sub acest titlu a fost publicat, în anul 1999, un articol, în revista "Politica", semnat de timişoreanul prof. dr. Nicolae Negoescu, trecut în veşnicie un an mai târziu. "BUCOVINA, PĂMÂNT ROMÂNESC", o sintagmă folosită cu mulţi ani înainte ca cineva să lanseze "campania Basarabia, pământ românesc" şi să pretindă, ciudat, un fel de drept de autor asupra acestei sintagme care exprimă o dramă românească. Să ne amintim de brazdele româneşti furate, dar mai ales de românii aflaţi sub ocupaţie străină.
Odată cu retragerea armatelor ruseşti, în toamna lui 1774, trupele austriece au ocupat cu de-a sila ţinuturile Cernăuţiului, Câmpulungului şi Sucevei. La Constantinopol, pentru a convinge pe turci să semneze aşa-zisa Convenţie, împărăteasa Maria Theresa l-a trimis pe baronul Thungut, înarmat cu o hartă măsluită în care teritoriul românesc revendicat era redus la o banală fîşie de pămînt şi cu daruri în mii de galbeni, briliante, obiecte cu metale preţioase, oglinzi veneţiene şi porţelanuri. Răpirea Ţării de Sus a Moldovei de către Imperiul Habsburgic a fost tîrguită cu Imperiul Otoman la 7 mai 1775. Habsburgii au încorporat noul teritoriu cotropit sub formula "Moldova austriacă", denumindu-l mai tîrziu Bukovina - în limba slavă, pădure de fag, cum şi erau legendarii codri ai Cosminului - în ideea de a masca întrucîtva crima anexării. Lupta românilor bucovineni pentru eliberarea de sub asuprirea străină şi revenirea la Patria-mamă a fost lungă şi anevoioasă.
