De la începutul mişcării, Germania hitlerista si Italia mussoliniana au constituit preferintele exclusive ale naţionaliştilor români. Aceasta a fost suficient ca democrații noștri, aţâţati de Franța și Anglia, de francmasonerie şi de iudaism, să declare pe orice simpatizant cu national-socialismul trădător de ţară. În România regelui Carol al II-lea, naţionalismul a fost înfierat ca "hitlerism". Pentru a înlătura aşa-zisa primejdie de hitlerizare a ţării şi pentru a salva sistemul genevez, Regele a transformat guvernul democratic în teroare poliţistă, iar pe vechii politicieni în simulatori cinici ai noilor idei.
Astfel, naţionalistii români au fost împuscaţi cu sutele şi cu miile, ca partizani ai lui Adolf Hitler. În afară de Germania, nu există nici o ţară din Europa unde ideile marelui erou al vremii noastre să fi înregistrat atâtea sacrificii de sânge tânar ca în România.
