Naţionaliştii autonomi contra simbolurilor iredentist-şovine.

Sursa: nat88.org

Zilele trecute ne-am întâlnit cu o situaţie oarecum surprinzătoare. O maşină înmatriculată în Ungaria aparţinând unei firme din România, cu sediul în Timişoara, era suportul ambulant al unor simboluri iredentist-şovine maghiare. Situaţia era surprinzătoare, deoarece, până acum Timişoara a fost ferită de astfel de mesaje, cu atât mai puţin promovate de o firmă din oraş şi chiar în modul cel mai ostentativ şi provocator. 

Înainte de obturarea mesajelor iredentist-şovine

Astfel, pe maşina firmei Euro Foraj SRL, în stânga şi în dreapta siglei firmei (deci nu există scuza că maşina ar fi fost cumpărată cu aceste autocolante din Ungaria) erau aplicate două autocolante reprezentând "Ungaria Mare", cu Transilvania încorporată în această hartă. Oare cât de nesimţit poate fii proprietarul firmei care îşi asigură veniturile financiare cu ajutorul românilor din zonă dar le arată nonşalant că dorinţa lui este ca aceştia să trăiască sub ocupaţia unui regim unguresc, să îşi piardă libertatea, eventual să redevină şerbi?! Înarmaţi cu sprayuri cu vopsea, doi naţionalişti autonomi au redecorat locul în care erau amplasate simbolurile respective. Vedeţi aici şi imaginile.

După intervenţia activiştilor autonomi

Sigla firmei aflată pe maşina care răspândeşte mesaje anti-româneşti

Nae Ionescu, 21 Martie 1930: “De ce nu e bun şovinismul”

Am scris, acum în urmă, în această foaie, o serie de articole asupra datelor orientării istorice a politicei noastre extrene. Era o încercare de a desprinde elementele permanente ale vieţii noastre de stat şi de a căpăta din aceste elemente indicaţiuni pentru orientarea noastră. Am afirmat cu acest prilej că latinitatea noastră – principalul argument al celor cari pledează pentru o occidentalizare – este în bună parte o prejudecată. Pentru cine cunoaşte cât de cât strcutura vieţii noastre de stat şi a vieţii noastre spirituale, afirmaţia aceasta nu închidea nimic surprinzător sau de.. ruşine. De aceea în presa românească articolele mele au trecut necomentate.

Iată însă că aceste consideraţii au găsit un ecou la… Budapesta. Şi anume în coloanele confratelui “Nemzeti Ujsag”; care comentează punctul nostru de vedere, sub titlul “Abandonarea latinităţii valahe”. Am cetit. Am cetit, şi nu mă pot dumeri nici acum. Ce a înţeles şi mai ales ce a putut scoarte confratele budapestan merită, în adevăr, atenţiunea noastră.