Pentru o distribuire echitabilă a bogăţiei: Exploatarea resurselor miniere în România

În toată lumea, ţările cu resurse naturale sunt în căutarea unor noi soluţii spre a maximiza contribuţia acestei bogăţii la finanţele publice şi la dezvoltarea economică a societăţilor lor. Cu toate acestea, peste tot (sau aproape peste tot) guvernele rămân prizoniere ale modelului tradiţional din acest domeniu, conceput într-o epocă în care minereurile aveau o valoare relativ scăzută.

În vremea aceea, valoarea economică pe care o prezentau pentru societate exploatările miniere provenea mai ales din locurile de muncă generate şi din taxele colectate.

Modelul acesta era adecvat epocii în care a fost conceput, dar este inadaptat contextului actual de pe pieţele mondiale de minereuri.

De exemplu:

Scriitorul Ovidiu Hurduzeu propune o alternativa viabila pentru viitorul Romaniei

Cunoscut cititorilor prin cartile si eseurile sale cu un profund caracter anti-globalizare anti-dictatura, anti-corporatizare si anti-manipulare, scriitorul Ovidiu Hurduzeu, care a conferentiat in doua rinduri la Biblioteca Judeteana “Costache Sturdza” din Bacau (2009 si 2010), unde au fost lansate si citeva dintre cartile domniei sale, revine in forta de aceasta data, in calitatate de membru fondator al Ligii Distributiste Romane “Ion Mihalache”. 

Infiintata la inceputul acestei luni la Bucuresti, noua asociatie are caracter profesional si social si isi propune sa disemineze, sa promoveze si sa sprijine aplicarea modelului distributist al economiei, aparind totodata interesele reprezentantilor si adeptilor distributismului din tara noastra. “Prin Liga distributista incercam sa punem in practica ideile din cartile ‘A Treia Forta. Romania profunda’ si ‘Economia libertatii. Renasterea Romaniei profunde’, potrivit carora proprietatea, subsidiaritatea si sustenabilitatea sint fundamentele pe care se poate cladi o economie personalista, care acorda prioritate omului ca persoana si relatiei ‘fata catre fata’ dintre persoane aflate in comuniune. Chipul persoanei umane a fost slutit de catre comunism, politicile postcomuniste si neoliberale. Colectivizarea si industrializarea comunista fortata, au distrus sistematic Romania interbelica, o tara formata dintr-o tesatura deasa si complexa de comunitati organice si asociatii voluntare, pe care dorim sa le reinviem si sa le repunem dupa modelul distributist al economiei, o economie a daruirii si a fratietatii, care isi propune raspindirea larga a proprietatii productive sub forma unor entitati mici si mijlocii care lucreaza in sistem partenerial si asociativ”, a declarat scriitorul Ovidiu Hurduzeu, doctor in Stiinte umaniste al Universitatii Standford (SUA), stabilit in California, la El Dorado Hills.

Comunicat de presă al Ligii distributiste române „Ion Mihalache“

1. Ce este distributismul

Materializare a principiului creştin de dreptate socială, distributismul s-a cristalizat teoretic la începutul secolului XX, propunând o a treia cale, între capitalism şi socialism-comunism. Corifeii distributismului sunt englezii G.K. Chesterton (1874-1936) şi Hilaire Belloc (1870-1953). În ţara noastră, independent de distributismul occidental, principiile distributiste şi-au găsit reflectarea în doctrina ţărănistă a partidului lui Ion Mihalache (devenit, după unirea cu partidul lui Maniu, Partidul Naţional Ţărănesc).

Distributismul se întemeiază pe trei principii: răspândirea largă a proprietăţii productive (o lume a micilor proprietari şi întreprinzători), subsidiaritatea (descentralizare şi păstrarea activităţilor la nivelul cel mai de jos la care pot funcţiona) şi solidaritatea (binele comun asigură binele individual).

Mesajul distributiştilor către protestatarii mişcării Occupy Wall Street

Citeste si despre Liga Distributistă Română “Ion Mihalache”

CAPITALISMUL WALL STREET-ULUI ESTE PENTRU BOGAŢI

SOCIALISMUL ESTE PENTRU BIROCRAŢI

AVEM NEVOIE DE O ECONOMIE DISTRIBUTISTĂ

Nu a venit oare timpul unei schimbări?

Capitaliştilor şi socialiştilor le place să discute despre joburi. Trăim într-o societate ciudată, în care ne petrecem viaţa muncind pentru alţii în loc să muncim pentru noi înşine. Credem că trebuie să alegem între Big Business şi Big Government, că trebuie să depindem de cărţile de credit şi de magia financiară, că nu ar trebui să ne revoltăm atunci când suntem deposedaţi de proprietatea noastră privată. Aceleaşi răspunsuri răsuflate oferite la fiecare campanie electorală, de către Stânga şi de către Dreapta, ne trimit înapoi la aceleaşi probleme. Socialismul şi capitalismul sunt sisteme impersonale în care câţiva câştigă pe seama mediului înconjurător, a săracilor şi a comunităţii familiilor.

Distributismul înseamnă mutarea economiei de pe Wall Street (simbol al economiei speculative, al centrelor financiare, al elitelor – n. tr.) înapoi pe Main Street (simbol al economiei reale, al clasei de mijloc, al americanului de rând şi al valorilor sale – n. tr.). Avem nevoie de o economie la dimensiuni umane, bazată pe firme de familie şi cooperative, pe comunitate, pe grija faţă de ecosistem şi faţă de calitatea hranei noastre. Distributismul este un sistem sustenabil pe care l-au validat miile de mici firme de familie şi firmele cu lucrători-proprietari, băncile de microcreditare şi uniunile de credit. Pe scară largă, Cooperativele Mondragón din Spania şi economia distributistă din Emiliei-Romagna, din Bologna, unde 45% din PIB provine din cooperative demonstrează că economiile şi firmele distributiste au un avantaj structural pe care sistemul capitalist şi cel socialist nu pot să-l egaleze.

Unii dintre dumneavoastră sunteţi distributişti fără să ştiţi. Promovaţi economia locală făcându-vă cumpărăturile în vecinătatea casei, mâncaţi produse biologice şi beţi poate bere preparată în propria gospodărie. Dacă sunteţi de părere că libertatea înseamnă întărirea familiilor şi a comunităţilor, dacă sunteţi de acord că libertatea mai înseamnă să-i lăsăm pe ADEVĂRAŢII ţărani să ne producă hrana, să readucem micul magazin în cartierele unde locuim şi să sprijinim creşterea cât mai mare a numărului de proprietari – în loc de câţiva „aleşi“ – atunci sunteţi distributişti.

Hilaire Belloc – despre statul servil, comunism şi statul proprietarilor, despre libertatea economică şi oligarhie

“Statul servil” – În această formă socială, o minoritate care controlează mijloacele de producție susține vasta majoritate a celor fara proprietate, chiar și pe cei pe care nu ii exploateaza, fiind posibilă astfel o orânduire stabilă, din care libertatea este însă eliminată. Aceasta este direcția în care ne îndreptăm astăzi. Capitalistii mențin oamenii în viață prin exploatarea acestora în schimbul unui salariu, iar somerilor le asigură existența prin acordarea unor mici subvenții.

Comunismul: sistem instabil prin natura sa, dar practicabil prin menținerea sub presiune puternică a societății, deși, probabil, pentru o perioada relativ scurtă de timp. În cadrul acestui sistem, mijloacele de producție sunt controlate de către funcționarii statului, care sunt stăpânii tuturor lucrătorilor (aflați în condiția de sclavi ai statului), iar bogăția produsă este distribuită după cum hotărăsc aceștia, către familii sau, în cazul în care se încearcă abolirea familiei, către indivizii care alcătuiesc comunitatea.