Invazia tăcută a forței de muncă străine în România — un pericol ignorat pentru identitatea națională și pentru muncitorul român

 Județul Timiș se află astăzi în fața unui fenomen îngrijorător, cu consecințe pe termen lung asupra identității locale, coeziunii sociale și securității economice a propriilor cetățeni. Conform datelor recente, în județ sunt înregistrați peste 10.700 de migranți non-UE (din cei peste 127.000 care lucrează în prezent în România!), alături de 1.100 de cetățeni ai Uniunii Europene, majoritatea angajați în fabrici, construcții sau servicii. În realitate, numărul este mult mai mare — cel puțin alți 30% lucrează la negru, fără forme legale, fără taxe plătite, fără control și fără responsabilitate.

Această politică de import masiv de forță de muncă ieftină și obedientă nu este doar o greșeală economică — este o crimă demografică și un abandon moral al muncitorului român.

Un Salazar pentru România!

 Un apel la reconstrucție națională prin autoritate, moralitate și suveranitate

Națiunile nu se clădesc pe împrumuturi și servilism, ci pe muncă și credință.”

România traversează, în aceste decenii postcomuniste, o criză profundă și multidimensională: o criză de viziune, de autoritate, de moralitate și, poate cel mai grav, de identitate. Într-un astfel de context, nu este deloc exagerat să privim către alte epoci și națiuni care, aflate în pragul colapsului, au fost redresate prin voință politică, rigoare morală și suveranitate națională.

Un astfel de exemplu este Portugalia interbelică, redresată de António de Oliveira Salazar — economist, creștin practicant, lider sobru și reformator de stat. Lecția portugheză a anilor ’30 nu este despre nostalgia unui autoritarism romantic, ci despre eficiența unei guvernări care a pus ordinea, credința și binele național mai presus de interesele de grup sau de agenda internațională.

Petre Ţuţea (6 Octombrie 1902 - 3 Decembrie 1991)

"Sunt român şi ca român mă socot buricul pamântului. Că dacă n-aş fi român n-aş fi nimic. Nu mă pot imagina francez, englez, german, adică nu pot extrapola subsţanta spiritului meu la alt neam. Sunt român prin vocaţie, că altfel nu pot sa ies. Tot ceea ce gândesc devine românesc"

Un mare om de dreapta, filosof în celula morţii, după ce-a ieşit din închisorile comuniste a devenit un adevărat lider creştin laic. A uimit prin altitudine şi excelenţă morală. Se auto-defineşte astfel: „Petre Ţuţea, românul. Am apărat interesele ţării în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă”.