A.C. Cuza în context european: critic al liberalismului, adversar al marxismului, promotor al unei economii etice și naționale

Capitalismul cartelar, lupta pentru suveranitate economică și demnitatea muncii românești

Gândirea economică a profesorului A.C. Cuza nu poate fi încadrată facil într-un curent ideologic străin. El construiește un sistem propriu, articulat încă din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, înaintea cristalizării fascismului sau a teoriilor anticapitaliste ale secolului XX. În acest sens, Cuza este mai curând un precursor autohton al unui naționalism economic etic, decât un imitator al doctrinelor vest-europene.

 Liberalismul — un „cal troian” al dominației economice străine

Cuza respinge liberalismul economic clasic nu dintr-o poziție reacționară, ci dintr-o analiză critică a realității românești. Liberalismul a fost introdus în Principate pe filieră franceză, dar a fost aplicat într-un context social profund inegal, unde burghezia autohtonă era slabă sau inexistentă, iar infrastructura națională economică era dominată de capitaluri străine.

În acest sens, liberalismul nu este, pentru Cuza, o formă de emancipare, ci de „deznaționalizare economică”, văzând în liberalismul din România libertatea speculantului de a distruge muncitorul român și a băncii străine de a sugruma agricultura națională.

El identifică în liberalism un instrument ideologic prin care se justifică dominația unei oligarhii economice fără rădăcini în neam sau morală.

Un Salazar pentru România!

 Un apel la reconstrucție națională prin autoritate, moralitate și suveranitate

Națiunile nu se clădesc pe împrumuturi și servilism, ci pe muncă și credință.”

România traversează, în aceste decenii postcomuniste, o criză profundă și multidimensională: o criză de viziune, de autoritate, de moralitate și, poate cel mai grav, de identitate. Într-un astfel de context, nu este deloc exagerat să privim către alte epoci și națiuni care, aflate în pragul colapsului, au fost redresate prin voință politică, rigoare morală și suveranitate națională.

Un astfel de exemplu este Portugalia interbelică, redresată de António de Oliveira Salazar — economist, creștin practicant, lider sobru și reformator de stat. Lecția portugheză a anilor ’30 nu este despre nostalgia unui autoritarism romantic, ci despre eficiența unei guvernări care a pus ordinea, credința și binele național mai presus de interesele de grup sau de agenda internațională.

După 74 de ani, Partidul “Totul pentru Țară” revine în viața politică românească!

Revenirea în viața publică românească a Partidului “Totul pentru Țară” a fost anunțată sâmbătă 25.o2.2o12, la București, în cadrul unei conferințe de presă.

Conducerea Partidului “Pentru Patrie” prin președintele Coriolan Baciu, președintele executiv Florin Dobrescu și fostul deținut politic dr. Constantin Iulian, unul din veteranii rezistenței anticomuniste, au anunțat cu acest prilej că, în baza hotărârii Congresului din 26.11.2o11, validată de Tribunalul București, organizația și-a recăpătat oficial titulatura istorică “Totul pentru Țară”, pe care autoritățile neocomuniste refuzaseră să o înregistreze oficial în 1993, la înființarea partidului.

Corespondență iberică: Comemorări spaniole

In ultimele doua saptamani au fost mai multe comemorari nationaliste in Spania.

10 februarie este ziua cand se comemoreaza luptele de la Krasny Bor de pe frontul de est, din 1943, in care a participat divizia de infanterie 250 din Madrid, cunoscuta drept Divizia Albastra. In timpul bataliei au murit peste 3 600 de soldati spanioli si aproximativ 300 au fost luati prizonieri, pe partea sovietica pierderile au fost de vreo 10 000. Pentru aceste servicii Divizia Albastra a primit o medalie din partea lui Adolf Hitler.

In memoria acestui eveniment veterani, vaduve, prieteni si rude s-au adunat la monumental dedicate Diviziei Albastre din cimitirul Nuestra Señora de la Almudena, pentu a comemora evenimentul si a-si plange mortii.

Anul acesta depunerea de flori nu a putut fi facuta cum este traditional fiindca “rosii” au vandalizat monumental cu graffiti cu o zi inainte. Dupa ceremonie “Fratia Diviziei Albastre” a invitat asistenta in birourile lor care sunt in acelasi timp si un fel de muzeu al Diviziei Albastre.

CasaPound Italia la televiziunea germană 3sat

Petre Ţuţea (6 Octombrie 1902 - 3 Decembrie 1991)

"Sunt român şi ca român mă socot buricul pamântului. Că dacă n-aş fi român n-aş fi nimic. Nu mă pot imagina francez, englez, german, adică nu pot extrapola subsţanta spiritului meu la alt neam. Sunt român prin vocaţie, că altfel nu pot sa ies. Tot ceea ce gândesc devine românesc"

Un mare om de dreapta, filosof în celula morţii, după ce-a ieşit din închisorile comuniste a devenit un adevărat lider creştin laic. A uimit prin altitudine şi excelenţă morală. Se auto-defineşte astfel: „Petre Ţuţea, românul. Am apărat interesele ţării în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă”.

Mesaj dur al lui Cheloo despre politicieni: "Toţi sunt nişte fomişti, vânzători de ţară"

Cătălin Ştefan Ion, alias Cheloo, liderul trupei Paraziţii, foloseşte miştoul de cartier în melodiile sale, pentru a trage semnale de alarmă în societatea noastră, iar singura scăpare pe care o vede din actuala stare de lucruri este activarea naţionalismului.

"Politica are rol de măscărici. Nu suntem pe lungimea de undă a partidelor de azi. Toţi sunt nişte fomişti vânzători de ţară, lacheii capitalismului interna­ţional. Nu ne interesează deloc globalizarea şi nu credem în ea. Dacă oamenii vor condamna în continuare naţionalismul, vom ajunge sclavi pe plantaţie".

Cu câteva luni în urmă, Cheloo a apărut pe primele pagini ale ziarelor din cauza unui videoclip, în care purta un tricou cu mesajul "White and Proud 14“ (Alb şi Mândru 14), considerat de Alianţa Civică a Romilor din România un "mesaj naţionalist extrem, ce a fost conceput şi promovat de către o organizaţie nazistă din SUA, The Order“.

Referitor la acest episod, el a declarat pentru revistavip.net: "Eu nu am prieteni ţigani şi nimeni nu mă poate obliga să am, aşa cum nimeni nu mă poate obliga să cred lucruri pe care nu le cred. Termenul de rom este o jignire pentru poporul român şi am simţit pe pielea mea "greşeala“ făcută cu bună ştiinţă", a mai declarat Cheloo.

OVIDIU HURDUZEU: "Românii trebuie să fie din nou stapâni la ei acasă"

Scriitorul Ovidiu Hurduzeu radiografiaza critic peisajul cultural romanesc si da solutii nationalist-distributiste pentru regasirea spiritului si a traditiilor unei societati aflate in plina degringolada globalista. Recent revenit in Romania pentru o scurta vacanta, a sustinut mai multe conferinte intr-un periplu prin tara, dar si in Republica Moldova. Inainte de a pleca spre Statele Unite, Ovidiu Hurduzeu a acordat revistei VIP un interviu ale carui raspunsuri nasc intrebari profunde.

Traiti de aproape doua decenii in Statele Unite, dar ati ramas, sufleteste, in Carpati. Cartile dvs., in special A treia forta: Romania profunda si Economia libertatii, sint dovezi materiale ale acestei captivitati spirituale si, in acelasi timp, o incercare de a schimba starea de fapt din tara. Ce-i lip­seste Romaniei pentru a fi bine?

Romanii trebuie sa fie din nou stapini la ei acasa. In prezent, Romania nu mai este o casa, o gospodarie, ci o gara in care astepti trenul pentru o alta destinatie. Nu mai este o patrie, ci un loc unde se fac bani sau se crapa de foame, un cazinou sau un ghetou, o locuinta temporara, pe care vrei cit mai repede s-o parasesti. Cred ca majoritatea romanilor isi pregatesc copiii sa para­seasca tara. Cind esti mereu pe picior de plecare, nu-ti mai pasa ce se intimpla in jur. De aici, lipsa de reactie a popu­latiei fata de toate evenimentele negative care o afecteaza. In ochii multora, a lupta pentru Romania, a fi patriot, nationalist sau cum vreti sa-i spuneti, a devenit o actiune subversiva. Pina nu dispare patologia sociala a „pa­rasirii corabiei“, nu prea exista sanse pentru o schimbare la fata a Romaniei.

Vorbiti mereu despre nevoia de a apara interesele nationale. Sinteti nationalist?

Da, sint nationalist si distributist, doua notiuni care se completeaza. Nationalismul este dusmanul de moarte atit al marxismului, cit si al neoliberalismului.

Lexicon pentru naţionalişti

Pentru o adevărată Revoluţie NAŢIONALĂ şi SOCIALĂ!
din revista NAT88 (Ofensiva NS) Nr. 2.

Autarhie:
Autarhia reprezinta efortul unei natiuni de a se gospodari singura din punct de vedere economic, astfel incat aceasta sa ramana independenta. Efortul autarhic este opusul globalizarii. Chiar daca o autarhie totala este greu de atins, ar trebui sa fie fundamental datoria unui stat independent de a isi apara libertatea si capacitatea comerciala prin autarhie.

Globalizare :
Globalizarea reprezinta efortul capitalismului international de a crea cat se poate de unitar conditii globale crescatoare castigului pentru crearea fortelor de munca, exploatarii resurselor cat si pentru monopolizarea transferului marfurilor.
Impartirea muncii in toata lumea, fara a lua in considerare structurile regionale crescande, a realizat un sistem stufos de dependente, de asemenea distrugerea formelor de economie de sine-statatoare regionale si nationale.

Aurel Z. Coja: „Despre naţionalism – punctul de vedere al unui biolog“

„Naţiunea este o plantă naturală”

Oamenii nu trăiesc într-o omenire abstractă, ci în comunităţi concrete – familie, trib, clan, naţiune.Suntem dotaţi natural pentru a alcătui naţiuni, la fel cum alcătuim familii.

Justificarea biologică există în ambele cazuri. Mai mulţi biologi evoluţionişti (darvinişti) şi nu numai, au evidenţiat acest lucru. Evoluţia sub formă de grup a dat multe dureri de cap gânditorilor de stânga, prin definiţie internaţionalişti, pentru că de la grup la naţiune drumul este direct.Se vorbeşte în biologia contemporană de un ADN egoist (e chiar titlul unei cărţi serioase) şi de gena egoistă – altă carte bună. Avem dreptul să vorbim de grupul egoist, adică de egoismul naţiunii, adică de naţionalism, ca despre un dat natural. Naţionalismul este absolut natural. Cine neagă dreptul la existenţă al naţionalismului comite un act contra naturii.

Naţiunea reprezintă o zestre de gene care se cer conservate, apărate şi răspândite – ca toate genele. Răspândirea propriilor gene este un imperativ individual, iar răspândirea genelor asemănătoare este un imperativ al grupului. Continuare...