de Ion Coja
Să nu se creadă că am ceva personal cu Adrian Severin. Întâmplarea face să-mi arunc iar ochii pe interviul publicat în Flacăra lui Adrian Paunescu, pe care o citesc din n motive, mai puţin acela că publică interviul directorului cu Adrian Severin. Interviu fluviu şi, pentru mine, imposibil de citit. Dar mătur cu privirea pagina revistei şi-mi sare în ochii ceva ce nu căutam : noi dovezi de... cum s-o numesc ca să nu jignesc pe nimeni? Două dovezi că povestea cu haş doi o nu a fost chiar un accident, ci este valabilă şi concludentă pe mai multe planuri, inclusiv al culturii istorice şi politice. Nu le pot trece cu vederea pentru că Adrian Severin este o voce pe care partidul din care face parte o ascultă cu mult respect, iar acest partid, cu şanse mari de a reveni la guvernare şi de a-l mai pune o dată pe Severinul nostru ministru de externe, deja l-a trimis la Înalta Poartă a Europei să ne reprezinte ca deputat. Ce fel de reprezentant, care consideră că – şi fac astfel prima obiecţie, România nu are nici un interes în Transnistria?! Cum aşa, domnule Severin, nu avem nici un interes într-un teritoriu pe care românii sunt componenta etnică cea mai numeroasă? Înţeleg ca dl Severin să nu fi ştiut niciodată formula chimică a apei, pe care eu, bunăoară, o cunosc numai pentru că am avut norocul să rămân corigent la chimie, materie de care, e drept, nu ai nevoie ca să faci carieră politică. Pentru aşa ceva era suficient să fii tare la marxism-leninism şi alte isme, dar parcă nu strica să adaugi, măcar pe post de condiment, şi puţină istorie. Eu unul cred că avem drepturi istorice asupra Transnistriei, unde populaţia românească este cea mai veche şi cea mai numeroasă, situaţie pe care însăşi Moscova comunistă a recunoscut-o atunci când acolo, la Est de Nistru, pe la mijlocul anilor 1920, a înfiinţat RS Autonomă Moldovenească. Am şi o teorie – nu neapărat a mea, că apele curgătoare nu sunt nicăieri graniţe etnice, iar acolo unde ele separă două popoare, avem de-a face de fapt cu imixtiunea grosolană a cancelariilor marilor puteri care au decis acele graniţe cu ochii pe harta geografică, fără să cerceteze situaţia reală din teren. Nu merg până acolo ca să pretind diplomaţiei noastre să ia în seamă acest argument, dar dl fost ministru de externe ar trebui să cunoască măcar ideea, foarte răspândită printre românii patrioţi şi visători, că Transnistria trebuie folosită pentru a face schimb de teritorii şi de a redobândi astfel teritoriile răpite de Ucraina sovietică de la RSS Moldovenească : nordul Bucovinei, sudul Basarabiei şi Insula Şerpilor. (Aţi uitat de ele, domn ministru! Le-aţi scos din ecuaţie şi nu aveaţi voie!) ...Ocazie cu care se poate face şi un schimb de populaţie, de care să beneficieze românii din Transnistria!.. Visuri? Visuri neroade şi caraghioase? De bună seamă, sunt neroade cu aşa miniştri de externe!
