Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade
Se afișează postările cu eticheta svastica in spatiul romanesc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta svastica in spatiul romanesc. Afișați toate postările

luni, 7 noiembrie 2011

Svastica - lumina tainică a eternităţii

Dintre semnele sistematizate de Marija Gimbutas, cercetatorul sarb Paun Es. Durlic a identificat circa 40 de ideograme, prezente si pe painile rituale ale vlahilor. Iar intre toate, cel mai mult l-a impresionat svastica. "Svastica ocupa locul central printre simbolurile tanatice ale vlahilor", spune el. 

Exista o literatura bogata despre svastica, pentru ca reprezinta unul dintre cele mai vechi simboluri, care il urmareste pe om pe intreaga planeta, timp de mai bine de douazeci de milenii. Cu toate acestea, stiinta nu pomeneste nimic despre existenta ei in cultul mortilor la vlahi. Aici, nu numai ca este simbolul principal, dar este urmata de un sir de alte simboluri independente, care provin tot din ea. Faptul ca o parte dintre aceste simboluri apar separate, chiar din cultura Vinca, dovedeste ca desprinderea din svastica s-a petrecut cu mult inaintea perioadei respective. Cred, in acelasi timp, ca materialele etnografice din painea vlahilor vor anula, in final, iluzia ca svastica ar fi venit de la est! La romanii de pe ambele maluri ale Dunarii, svastica apare, in decursul timpului, atat in cimitire si biserici, cat si pe pergamente voievodale sau pe broderii nationale, insa prezinta o serie de variatii, care au fost observate si inregistrate de Vasile Lovinescu.

sâmbătă, 4 iunie 2011

Svastica de pe coroana Reginei Maria a României

La 15 octombrie 1922 Ferdinand şi Maria erau încoronaţi la Alba Iulia ca regi ai României Mari. Cu această ocazie Regina Maria a purtat o coroană de aur de 5 kilograme, făurită după modelul coroanelor bizantine femeieşti purtate de soţiile voievozilor români – o coroană aproape identică cu cea purtată de doamna Despina a lui Neagoe Basarab în fresca de la mănăstirea Curtea de Argeş. Ca o notă paralelă: coroana Sfântului Ştefan, simbolul Ungariei, este şi ea o coroană feminină bizantină, cu lănţişoare de aur care atârnă pe lângă urechi.
O chestie puţin remarcată la coroana purtată de Regina Maria a României la Alba Iulia: lănţişoarele de la urechi se încheie cu discuri în care sunt încastrate svastici. Spuneam aici că svastica nu apare doar pe primele bancnote sovietice sau chiar pe primele uniforme ale Armatei Roşii, ci şi în alte locuri surprinzătoare. Coroana de aur a Reginei Maria poate fi văzută la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti. La Alba Iulia regele Ferdinand a purtat coroana de oţel a României, făurită în urma războiului de independenţă. În imaginea de mai jos se poate vedea svastica de care vorbeam pe pieptul Reginei Maria. Cumva prima jumătate a secolului al XX lea s-a desfăşurat în Europa sub semnul svasticii, doar că nu cunoaştem toate detaliile.
Mai multe imagini cu Regina Maria purtând toate însemnele regale aici (în unele fotografii se pot vedea svasticile de care vorbeam).

marți, 13 aprilie 2010

Svastica în spaţiul românesc: acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop

Acoperământul de mormânt al Doamnei Maria de Mangop (1477)

Faimoasa broderie moldoveneasca ce contine influente bizantine, a fost terminata in 1477. In prezent ea se afla la Manastirea Putna.

Maria de Mangop a fost fiica lui Ioan Olobei si a Mariei Asan Paleolog, avand descendenta bizantina, fapt ce se poate constata datorita vulturului bicefal bizantin, aflat pe acoperamant.

Maria de Mangop a fost de asemenea si a doua sotie a domnitorului moldovean Stefan cel Mare (1457-1504).

Dimensiunile acoperamantului de mormant sunt de 190×102 cm.
Un articol pe această temă găsiţi aici.

sâmbătă, 20 februarie 2010

Piesa de aur din Tezaurul de la Băiceni (sec. IV î.Hr.), în formă de svastica

duminică, 18 ianuarie 2009

A.C. Cuza despre semnificatia svasticii la români

"Svastica este in legatura cu cultul solar si apare in acele tari in care a trait rasa pelasgica pe care o gasim la inceputuri in tarile noastre.
Svastica este, in genere, semnul distinctiv al rasei arice si, in special, al ramurei Tracice, de care ne tragem prin Daci (...). Cu vechimea ei, la noi, Svastica este, dar, in primul rand, a noastra, romaneasca, prin descendenta din arii, tracii (...).
Liga Apararii Nationale Crestine a luat ca semn al ei Svastica, pentru ca este semnul de legatura a natiei romanesti cu trecutul ei cel mai indepartat. Ca semn al pastrarii noastre stravechi, svastica este simbol al vointei, pe care o afirma L.A.N.C. de a ne pastra si pe viitor". (A.C. Cuza, Invatatura lui Isus. Iudaismul si teologia crestina, Editura "Ligii Apararii Nationale Crestine", Iasi, 1925, pp. 33-34.)

luni, 17 martie 2008

SVASTICA, semn arian stravechi


Din Spatiul Carpatic Svastica s-a raspandit pretutindeni pe glob.

“Svastica in Romania, ar cere ea singura un studiu special. Nu credem sa existe o tara in care sa fi fost folosita atata, in mod traditional, bineinteles spunem aceasta pentru ca nu tinem seama de utilizarea care se face in scopuri politice. Dar iata o nostima anecdota: un adversar al nationalsocialistilor romani voia sa convinga un taran batran ca este un semn strain, importat – ba nu, raspunde omul nostru, e de pe aici, il avem de pe vremea uriasilor. Se gaseste peste tot: in cimitire, inbiserici, pe broderii nationale, pe pergamente voievodale. Ea imbraca o indefinitate de forme care, trebuie s-o spunem, nu datoresc nimic fanteziei.” Vasile Lovinescu “Dacia Hiperboreana”

Svastica este unul dintre cele mai vechi si mai raspandite simboluri ale umanitatii, careia i s-au dat diverse interpretari. Astazi se stie ca svastica era folosita in mod obisnuit cu cel putin 3000 ani I. Hr. de vechii locuitori ai Daciei intracarpatice. Era gravata pe oase, pe oale, tesuta in covoare si piese decorative etc. Apare pe unele din cele mai vechi monede dacice. O moneda ce are pe revers o cetate cu cap de taur pe zidul din dreapta prezinta o svastica in fata portii. Vasile Lovinescu, in “Dacia Hiperboreana”, e de parere ca fortareata reprezinta Cetatea Soarelui, “Manastirea Alba”, Tula, Centrul Suprem si considera prezenta svasticii ca o dovada indiscutabila pentru aceasta. Si tot Vasile Lovinescu, observand ubicuitatea svasticii in traditia Spatiului Carpatic aminteste de mormantul voievodal al unui Radu Negru gasit la Curtea de Arges. Scheletul, imbracamintea, podoabele erau admirabil conservate: giulgiul era acoperit cu svastici. Si altarul celto-roman oferit de catre soldatii cohortelor formate din daci, care stationau permanent la Amblogama, Marea Britanie, este decorat cu svastici. Din spatiul Carpatic, primordial, svastica ajunge la Troia, in secolul al III – lea I.Hr., prin populatiile contopite apoi in masa tracilor, apare in Grecia clasica in secolul al IV-lea I.Hr. La Orhomenos, pe plafonul palatului tezaurului se gasesc svastici. Savantul mexican Pedro Astete (Los signos, 1950) considera svastica “unul dintre cele mai vechi simboluri ale umanitatii.”Dupa Goblet d’Alviella (Migration des simbols, 1891) “crucea gamata (se mai numeste asa fiindca, in forma cea mai simpla, este compusa din patru litere eline Gama – n.n.) apare din timpurile preistorice lapopulatiile originare din bazinul Dunarii care au colonizat , respectiv, Troia si nordul Italiei. Ea se raspandeste cu produsele acestei culturi antice la greci, etrusci, latini, gali, germani, bretoni, scandinavi, iar pe de cealalta parte in Asia Mica, Persia, India, China, Japonia, fiind in fapt un simbol migrator.”Acest simbol apare pe vase , oale, talere, altare, monezi, arme, stalpi funerari, tesaturi taranesti etc. De la Gurile Dunarii la Oceanul Atlanticsi din Norvegia in Sicilia. Exista chiar incercari de a proba existenta unui tur complet al Globului Pamantesc , cum e cea a lui Pierre Carnac, in “Les Conquerants du pacifique”. Pierre Carnac ia in ras, pe buna dreptate definitia svasticiidin “larousse”:”simbol religios al Indiei care consta intr-o cruce gamata cu ramuri egale intoarse spre dreapta”, ceea ce arata o data-n plus cat de departe sunt autorii apuseni de intelegerea simbolurilor stravechi.Pierre Carnac afirma ca numele de “svastica” ar fi de origine sanscrita, ceea ce in niciun fel nu poate fi acceptat. Sanscrita, o limba culta, artificiala, apare in secolele V-IV I.Hr. odata cu gramatica lui Panini, in timp ce svastica are 50 de secole de existenta. Ar insemna , deci, ca doua milenii si jumatate, aproape, perioada in care se imprastie peste tot intre Atlantic si Japonia, simbolul sa nu fi avut nume. Ceea ce nu-I de crezut.Nici etimologia, data in mod curent din sanscrita (su=bine+aski=este, pe de-a-ntregul: sa fie bine, “sa auzim numai de bine” nu s-ar fi pus pe piepturile mortilor, pe giulgiul lor, pe stele funerare.Traditia simbolului svasticii se gaseste deopotriva la pagani si la crestini, la budisti si la jainisti.Practic pe toate continentele. Localizarea la India, cum scrie “Larousse” nu este justificata. India este doar unul dintre locurile de popas ale svasticii, iar nu loc de pornire.Interpretarea pe care o dam noi acestui simbol stravechi ne-a fost sugerata de culmea operei sadoviene:”Creanga de aur”.Svastica este “semnul celor patru puncte”. Un vechi semn initiatic, care semnifica nemarginirea in timp si spatiu, regenerarea necontenita a vietii, jertfa si mangaierea. Un astfel de semn poate fi pus atat la nastere cat si pe pieptul unui mort, la orice aniversaresi eveniment de familie.Argument peremptoriu este faptul ca in timpul persecutiilorlor in secolul al III-lea D.Hr., crestinii au folosit svastica pentru a-si ascunde crucea , eventualii denuntatori nemaisesizandu-se de prezenta svasticii, semn atat de vechi si atat de comun printre adoratorii zeilor “pagani”. Amintirea acestei stratageme si simbolul crucii folosit in crestinism au contribuit, probabil, la intretinerea amintiri svasticii si la raspandirea ei.

(fragmente din revista Match, nr 7 , iulie 1995, articolul “Svastica sau semnul celor patru puncte”)