SVASTICA, semn arian stravechi

Din Spatiul Carpatic Svastica s-a raspandit pretutindeni pe glob.

“Svastica in Romania, ar cere ea singura un studiu special. Nu credem sa existe o tara in care sa fi fost folosita atata, in mod traditional, bineinteles spunem aceasta pentru ca nu tinem seama de utilizarea care se face in scopuri politice. Dar iata o nostima anecdota: un adversar al nationalsocialistilor romani voia sa convinga un taran batran ca este un semn strain, importat – ba nu, raspunde omul nostru, e de pe aici, il avem de pe vremea uriasilor. Se gaseste peste tot: in cimitire, inbiserici, pe broderii nationale, pe pergamente voievodale. Ea imbraca o indefinitate de forme care, trebuie s-o spunem, nu datoresc nimic fanteziei.” Vasile Lovinescu “Dacia Hiperboreana”

Svastica este unul dintre cele mai vechi si mai raspandite simboluri ale umanitatii, careia i s-au dat diverse interpretari. Astazi se stie ca svastica era folosita in mod obisnuit cu cel putin 3000 ani I. Hr. de vechii locuitori ai Daciei intracarpatice. Era gravata pe oase, pe oale, tesuta in covoare si piese decorative etc. Apare pe unele din cele mai vechi monede dacice. O moneda ce are pe revers o cetate cu cap de taur pe zidul din dreapta prezinta o svastica in fata portii. Vasile Lovinescu, in “Dacia Hiperboreana”, e de parere ca fortareata reprezinta Cetatea Soarelui, “Manastirea Alba”, Tula, Centrul Suprem si considera prezenta svasticii ca o dovada indiscutabila pentru aceasta. Si tot Vasile Lovinescu, observand ubicuitatea svasticii in traditia Spatiului Carpatic aminteste de mormantul voievodal al unui Radu Negru gasit la Curtea de Arges. Scheletul, imbracamintea, podoabele erau admirabil conservate: giulgiul era acoperit cu svastici. Si altarul celto-roman oferit de catre soldatii cohortelor formate din daci, care stationau permanent la Amblogama, Marea Britanie, este decorat cu svastici. Din spatiul Carpatic, primordial, svastica ajunge la Troia, in secolul al III – lea I.Hr., prin populatiile contopite apoi in masa tracilor, apare in Grecia clasica in secolul al IV-lea I.Hr. La Orhomenos, pe plafonul palatului tezaurului se gasesc svastici. Savantul mexican Pedro Astete (Los signos, 1950) considera svastica “unul dintre cele mai vechi simboluri ale umanitatii.”Dupa Goblet d’Alviella (Migration des simbols, 1891) “crucea gamata (se mai numeste asa fiindca, in forma cea mai simpla, este compusa din patru litere eline Gama – n.n.) apare din timpurile preistorice lapopulatiile originare din bazinul Dunarii care au colonizat , respectiv, Troia si nordul Italiei. Ea se raspandeste cu produsele acestei culturi antice la greci, etrusci, latini, gali, germani, bretoni, scandinavi, iar pe de cealalta parte in Asia Mica, Persia, India, China, Japonia, fiind in fapt un simbol migrator.”Acest simbol apare pe vase , oale, talere, altare, monezi, arme, stalpi funerari, tesaturi taranesti etc. De la Gurile Dunarii la Oceanul Atlanticsi din Norvegia in Sicilia. Exista chiar incercari de a proba existenta unui tur complet al Globului Pamantesc , cum e cea a lui Pierre Carnac, in “Les Conquerants du pacifique”. Pierre Carnac ia in ras, pe buna dreptate definitia svasticiidin “larousse”:”simbol religios al Indiei care consta intr-o cruce gamata cu ramuri egale intoarse spre dreapta”, ceea ce arata o data-n plus cat de departe sunt autorii apuseni de intelegerea simbolurilor stravechi.Pierre Carnac afirma ca numele de “svastica” ar fi de origine sanscrita, ceea ce in niciun fel nu poate fi acceptat. Sanscrita, o limba culta, artificiala, apare in secolele V-IV I.Hr. odata cu gramatica lui Panini, in timp ce svastica are 50 de secole de existenta. Ar insemna , deci, ca doua milenii si jumatate, aproape, perioada in care se imprastie peste tot intre Atlantic si Japonia, simbolul sa nu fi avut nume. Ceea ce nu-I de crezut.Nici etimologia, data in mod curent din sanscrita (su=bine+aski=este, pe de-a-ntregul: sa fie bine, “sa auzim numai de bine” nu s-ar fi pus pe piepturile mortilor, pe giulgiul lor, pe stele funerare.Traditia simbolului svasticii se gaseste deopotriva la pagani si la crestini, la budisti si la jainisti.Practic pe toate continentele. Localizarea la India, cum scrie “Larousse” nu este justificata. India este doar unul dintre locurile de popas ale svasticii, iar nu loc de pornire.Interpretarea pe care o dam noi acestui simbol stravechi ne-a fost sugerata de culmea operei sadoviene:”Creanga de aur”.Svastica este “semnul celor patru puncte”. Un vechi semn initiatic, care semnifica nemarginirea in timp si spatiu, regenerarea necontenita a vietii, jertfa si mangaierea. Un astfel de semn poate fi pus atat la nastere cat si pe pieptul unui mort, la orice aniversaresi eveniment de familie.Argument peremptoriu este faptul ca in timpul persecutiilorlor in secolul al III-lea D.Hr., crestinii au folosit svastica pentru a-si ascunde crucea , eventualii denuntatori nemaisesizandu-se de prezenta svasticii, semn atat de vechi si atat de comun printre adoratorii zeilor “pagani”. Amintirea acestei stratageme si simbolul crucii folosit in crestinism au contribuit, probabil, la intretinerea amintiri svasticii si la raspandirea ei.

(fragmente din revista Match, nr 7 , iulie 1995, articolul “Svastica sau semnul celor patru puncte”)