8 noiembrie 1857-8 noiembrie 2012, 155 de ani de la nașterea unui
MARE ROMÂN:
A.C. Cuza! Profesor de economie politică, academician, parlamentar de o calitate inegalată, orator excepțional, ideolog și luptător naționalist intransigent. Jumătate de secol și-a urmat convingerile politice cu o statornicie rar întâlnită. În întreaga sa carieră politică mulți l-au vândut, dar nimeni, niciodată, nu a putut să îl cumpere.
După o domnie îndelungată de 47 de ani, Măria-Sa Ştefan Vodă și-a închis ochii la 2 iulie 1504.
"Iară prea Ștefan Vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul, jale era, că plângea toți ca pe un părinte al său..." (Grigore Ureche)
"Sunt român şi ca român mă socot buricul pamântului. Că dacă n-aş fi român n-aş fi nimic. Nu mă pot imagina francez, englez, german, adică nu pot extrapola subsţanta spiritului meu la alt neam. Sunt român prin vocaţie, că altfel nu pot sa ies. Tot ceea ce gândesc devine românesc"
Un mare om de dreapta, filosof în celula morţii, după ce-a ieşit din închisorile comuniste a devenit un adevărat lider creştin laic. A uimit prin altitudine şi excelenţă morală. Se auto-defineşte astfel: „Petre Ţuţea, românul. Am apărat interesele ţării în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă”.
de Victor Roncea
Eminescu, a carui zi se sarbatoreste maine, este poetul national al Romaniei. Gresit! Eminescu nu este numai atat. La 20 de ani de la momentul 1989, cand s-au implinit 100 de ani de la uciderea "romanului absolut" - cum ii spunea Tutea -, iata, putem dezvalui public mult mai multe despre necunoscutele "Dosarului Eminescu", despre razboiul nevazut dus de militantul Mihai Eminescu pentru visul sau, facerea "Daciei Mari", sub semnul lui "J(esus) CH(ristus) D(aco) Romanorum" (cf manuscrisului 2292, f.38.r).La 120 de ani de la anul eliminarii fizice a ganditorului national - dupa ce, deja, la 33 de ani, fusese ucis civil: arestat, bagat la nebuni si interzis - un grup de cercetatori si ziaristi refac, pas cu pas, misterele vietii si mortii lui Eminescu, ale razboiului nevazut dus, neincetat, pentru idealurile nationale.Putina lume stie, chiar si azi, ca militantul Mihai Eminescu, membru al societatii cu caracter secret "Carpatii", constituita, poate nu intamplator, intr-o zi de 24 ianuarie, era urmarit pas cu pas de agentii Imperiului austro-ungar, pentru care devenise "periculos". "Carpatii" milita pentru Unirea Transilvaniei cu tara si Eminescu deranja. Atat de mult incat P.P. Carp ii scrie de la Viena lui T. Maiorescu celebra sentinta: "Si mai potoliti-l pe Eminescu!". Maiorescu era agent al imperiului, dupa cum o dovedesc astazi istoricii eminescologi. In "Carpatii", pentru a-i supraveghea activitatile lui Eminescu, este introdus Slavici, la randul sau spion al Vienei, care ii da rapoarte amanuntite lui Maiorescu. "Controlorul" Slavici il si gazduia. Sotia lui Slavici, Ecaterina Szoke Magyarosy, este cea care invoca prima "nebunia" lui Eminescu, in depesa pe care i-o trimite lui Maiorescu in fatidica zi de 28 iunie 1883, soldata cu internarea jurnalistului: "Domnu Eminescu a innebunit. Va rog faceti ceva sa ma scap de el, ca e foarte reu". Deja Eminescu i se confesase lui Creanga privind revolverul pe care il purta asupra sa: "Imi este frica sa nu ma ucida cineva".
"Argus!" ii strigase Eminescu lui Maiorescu, pe peronul garii, in timp ce era bagat intr-un tren cu destinatia Viena, la o zi dupa ce fusese scos de la nebuni si tot la o zi dupa ce Romania semnase Tratatul de "neagresiune" cu Imperiul lui Franz Iosef. Acelasi imparat care isi pusese apostila pe o Nota informativa din 1882 privind o intrunire secreta a societatii "Carpatii", livrata de Baronul von Mayr, ambasadorul sau la Bucuresti, in care se arata: "Eminescu, redactorul sef al ziarului <> a facut propunerea ca studentii transilvaneni de natiune romana, care umbla pe la scolile de aici pentru invatatura, sa li se incredinteze pe timpul vacantei lor acasa ca sa lucreze pentru pregatirea publicului in favoarea unei Dacii Mari". Romania Mare.La fel de putina lume stie cum a fost ucis Eminescu, in urma cu 120 de ani: cantand "Desteapta-te romane!". Confesiunea martorului ocular care a asistat la momentul mortii lui Eminescu, frizerul sau, a fost descoperita de profesorul Nae Georgescu si introdusa in volumul "Boala si moartea lui Mihai Eminescu": "Ia asculta, Dumitrache, hai prin gradina, sa ne plimbam si sa te invat sa canti Desteapta-te romane!"(...) Si a inceput sa cante Desteapta-te romane!, si eu dupa el. Canta frumos, avea voce. Cum mergeam amandoi, unul langa altul, vine odata pe la spate un alt bolnav d'acolo, unu' furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi: <<...Asta m-a omorat!>>. "Aceasta "afacere", in care au participat imparati, regi, amici, dame, informatori, tradatori, plagiatori, homosexuali, agenti multipli etc., devine descifratoare pentru istoria Romaniei si, un strop, pentru istoria Europei. Sursa: Ziua.ro
