Camaraderia Naționalistă: un legământ dincolo de timp

Într-o eră în care valorile sunt relativizate, iar conexiunile umane se scurg în superficialitatea rețelelor sociale, camaraderia naționalistă apare ca o formă de radicalism pozitiv — o expresie profundă a solidarității și devotamentului față de un ideal comun. Nu este o asociere de conveniență, ci o legătură trainică, născută dintr-o credință comună și dintr-o misiune care transcende individul.

Această formă de camaraderie nu se hrănește din fragilitatea empatiei moderne, ci din forța unei apartenențe totale. Aici nu se mai vorbește despre „eu” sau „tu”, ci despre un „NOI” de neclintit. Așa cum se afirmă în "Lupta pentru viitor – Calea Autonomilor”:

„Într-o lume dominată de relații sociale superficiale și individualism dizolvant social, camaraderia noastră este un adevărat extremism. Noi nu suntem o organizație obișnuită, suntem o adevărată confrerie. Dacă unul e lovit, noi toți ne simțim loviți. Dacă unul cade, toți îi întindem mâna să se ridice. Aici noțiunile de 'eu' și 'tu' dispar. Există doar 'NOI'!”

Acest „extremism” al solidarității naționaliste nu este o simplă loialitate ideologică, ci o formă de viață. Este forța care îi determină pe cei uniți sub acest stindard să sufere împreună, să lupte împreună, să creadă împreună. Nu e doar o reacție la alienarea modernă, ci o contraofensivă spirituală.

Camaraderia naționalistă este o formă de rezistență: împotriva uitării, împotriva înstrăinării, împotriva individualismului gol. Ea naște o fraternitate aproape mistică, în care identitatea individuală se topește în destinul colectiv. Nu e vorba doar de idealuri comune, ci de o viețuire comună a idealului. O apartenență care nu cere dovadă, ci o recunoaște instinctiv.

Într-un prezent grăbit și lipsit de repere, această camaraderie se ridică asemenea unei cetăți – una construită din onoare, loialitate și sacrificiu. Nu e accesibilă oricui. E o chemare. Iar cei care o aud, nu mai pot trăi altfel.

CP

Germania totalitară: Acțiuni represive contra naționaliștilor. Alte trei grupări naționaliste interzise în Renania de Nord Westfalia

În Germania totalitarismul își arată, din nou, fața hidoasă după ce au fost interzise trei grupări naționaliste într-o singură zi. Joi, 23 august 2012, în zona de vest a Germaniei, Renania de Nord Westfalia, nu mai puțin de 900 de polițiști din forțele de represiune au fost mobilizați într-o acțiune contra grupărilor naționaliste "Kameradschaft Aachener Land", "Nationaler Widerstand Dortmund" și "Kameradschaft Hamm".

După desantul celor 900 de zbiri ai sistemului represiv în 32 de orașe din Renania de Nord Westfalia, poliția a etalat așa-zisul arsenal găsit în locuințele unor „periculoși” patrioți: arme de airsoft, cuțite, bastoane, sprayuri cu gaz iritant folosite pentru autoapărare. Pentru aceste obiecte nici nu sunt necesare autorizații speciale din partea instituțiilor statului, dar este un artificiu de imagine pentru a justifica acțiunile contra rezistenței naționale. Au mai fost ridicate materiale de propagandă care, de asemenea, nu încălcau legile din Germania.

Financiarul.ro: Pomerania Anterioară, locul unde neonaziştii sunt ceva normal

În idilica zonă a Pomeraniei Anterioare (Vorpommern), neonaziştii întâmpină mai degrabă aprobare decât respingere, cu ajutorul camaraderiilor regionale aceştia încercând să câştige de partea lor localităţile izolate, scrie ziarul german Die Zeit.

Gerold Seidler, primarul din Ferdinandshof, pălise aproape, reuşind să-şi regăsească vocea abia după ce marşul în bătaia tobelor al membrilor în uniformă din camaraderia ‘Freies Pommern’ (Pomerania Liberă), prin mijlocul localităţii, a ajuns la sfârşit.
Cordonul compact, format din 300 de neonazişti, în frunte cu toboşari şi stegari, a mărşăluit pe lângă cei câţiva consilieri municipali tăcuţi, condus fiind de deputatul în parlamentul de land Tino Mueller (32 de ani), membru NPD (partid de extremă-dreapta).
Seidler este director al şcolii elementare unde învaţă fiul lui Mueller, unii dintre cei care au participat la marş fiind de asemenea foşti elevi de-ai săi. Timp de trei ore, Mueller şi ai săi au invadat locul, solicitând pedeapsa cu moartea pentru pedofili şi urlând prin megafoanele instalate pe un vehicul.
Înainte de manifestarea finală, ei s-au oprit în faţa unei case în care locuieşte un condamnat pentru pedofilie, lăsat în libertate pe motive mentale, respectivul părăsind de curând o localitate din nordul ţării, se presupune de frică, pentru că pe strada sa a fost pusă o tăbliţă indicatoare pe care scria ‘aici locuieşte pedofiluľ.
Consilierul districtual Marko Mueller, fratele deputatului, striga cu această ocazie în megafon: ‘Doar prin pedeapsa cu moartea putem fi siguri că aceste bestii nu vor fi lăsate libere printre oameni printr-o hotărâre judecătorească. Cine distruge viaţa copiilor noştri acela şi-a pierdut dreptul la propria viaţă’.