Avem un campionat de fotbal urât. Meciuri anoste. Spectatori puţini. Meciuri de calitate îndoielnică.
Marian Iancu (cred că e prima şi ultima oară când mânjesc acest blog cu abjectul personaj): o bucată de carne, probabil ţigan borât (nu toţi ţiganii sunt borâţi, fie-mi iertat, dar aşa cum există români hoţi, proşti sau leneşi, tre să existe şi ţigani borâţi), un pic mai şcolit decât cei care îţi fură portofelul în tramvai. A învăţat să citească şi poate trece drept om cu intenţii bune. Atât de bune, încât consiliul local din Timişoara pompează anual sume consiferabile în echipă, din bugetul destinat altor scopuri ale urbei în prealabil. Dar un tip iscusit, talentat în şmenuri. I-a "făcut" pe dregătorii oraşului şi pe cei ai Politehnicii. V-a făcut un ţigan borât băi intelectualilor, ieşiţi în Piaţa Operei şi lăsaţi-vă înjuraţi de mame! Timişoara este un oraş cu tradiţie în fotbalul românesc. O tradiţie pe care cei care au ţinut frâiele acestui oraş în ultimii 20 de ani au ignorat-o, au amanetat-o sau au concesionat-o unor oameni de afaceri dubioşi. Să zicem că pe superintelectualul bănăţean de rând nu îl interesează fotbalul şi problemele echipei din oraş. Ei bine, ţin să vă anunţ că aceeaşi procedură a fost aplicată multor altor obiective istorice din oraş. Priviţi doar sumedenia de clădiri istorice încăpute pe mâna unor dubioşi! Avem cei mai leneşi edili, genul acela de îmbuibaţi, cu aspect de porci cu guşe atârnânde, care se aşează pe nişte scaune (funcţii) din care visează la măreţie, fără însă a face nimic. Se hrănesc doar din istoria oraşului, motiv pentru care prezentul acestuia este din ce în ce mai găurit!
A mai fost Zambon acum câţiva ani cu scandalurile aferente. Apoi după o perioadă a venit bulibaşa cu nişte bani minţiţi din petrol, că era la modă. Şi ai noştri au muşcat de fiecare dată.
În 2001 o altă echipă timişoreană a ajuns în prima ligă a campionatului României - UMT. Era o ocazie să se faca ACEL F.C. Timişoara care ne lipsea, mai ales după tragedia cu italianul hoţ. Dar, în buna tradiţie a bănăţanului futut în cur de comunişti până şi-a pierdut spiritul de gospodar, am ratat acel moment. Nimeni nu a dorit să susţină echipa, totul era considerat prea dificil, prea multă muncă, prea multă organizare, aşa că s-a dus naibii. Acum, după ce Poli se pare că va fi retrogradată, se pare că iar se va duce totul dracului.
De vină suntem şi noi ăştia de locuim pe aici. Am avut diverse ocazii să observ zgârcenia afaceriştilor locali atunci când vine vorba de sponsozirări. Tocmai de aceea ne-am bazat pe fel şi fel de afacerişti "bine intenţionaţi". Din aceeaşi comoditate cu care am lăsat tradiţiile locului să fie pângărite, satele şvabilor, model pentru gospodariile Banatului, să fie batjocorite, casa florarului imperial Muhle (care la 1900 era pusă pe cărţi poştale, fiind chiar şi azi ca ruină o frumuseţe arhitecturală...) ajunsă o ruină năpădită de buruieni. Unde este proverbiala mândrie a Bănăţeanului? Acea mândrie care să îl facă să îi dea un şut în fund edilului care i-a lăsat oraşul să fie cel mai prăfuit din ţară, să îi alunge pe cei care stau de ani întregi în funcţii hrănindu-se cu istoria acestui oraş în dauna prezentului şi mai ales a viitorului! Clanuri ţigăneşti? În Timişoara? Şi voi staţi cu mâinile în sân? Voi care aţi fost un deschizător de drumuri pentru România? Păi ar trebui să ne fie ruşine şi să ne trezim naibii!
