Sub masca grijii față de animale, politicienii progresiști încearcă din nou să șteargă frontierele dintre om și creația pusă în slujba omului. Așa-numitul proiect legislativ privind „recunoașterea animalelor ca ființe vii” nu este decât încă o încercare de subminare a ordinii firești, creștine, în care omul este coroana creației, responsabil pentru animale — nu egalul lor.
Este absolut revoltător că, în timp ce românul de rând e împins în sărăcie, familia și copilul român sunt abandonați, iar criminalitatea crește, coaliția guvernamentală găsește timp pentru experimente ideologice importate, menite să redeseneze după bunul plac ordinea morală a unei națiuni.
Dar adevărata bombă este cu totul alta: prevederea care permite poliției să intre fără mandat în locuința unor cetățeni sub pretextul unui „caz urgent” de maltratare a unui animal.
Asta nu mai e legislație pentru protecția animalelor.
Asta este încă o fereastră larg deschisă pentru abuzul de putere.
Este o lovitură directă împotriva inviolabilității domiciliului, un drept constituțional și un principiu sacru al libertății personale. O astfel de prevedere ar fi fost considerată de neimaginat chiar și în cele mai întunecate perioade ale istoriei recente.
În numele cui?
În numele unei ideologii care pune câinele sau pisica deasupra omului, dar tace când familiile românești sunt destrămate, când copiii sunt luați din case pentru motive inventate, când bătrânii trăiesc sub pragul sărăciei.
Această propunere urmărește două obiective clare:
1. Slăbirea autorității familiei și a proprietății private, temelia civilizației românești.
2. Crearea unei noi poliții ideologice, care poate intra oricând peste un om în casă, fără mandat, fără control judecătoresc, doar pe baza unei suspiciuni subiective.
O astfel de lege transformă cetățeanul român într-un prezumtiv infractor și lasă statul să devină stăpân peste casa și intimitatea lui. Este un pas uriaș către un model totalitar ambalat în haina „protecției animalelor”.
Ca români și creștini, avem responsabilitatea să protejăm animalele — dar și mai mare este responsabilitatea de a apăra demnitatea și libertatea omului, așa cum ne-au lăsat-o moștenire părinții și strămoșii noștri.
Animalele trebuie tratate cu grijă, dar omul rămâne chipul lui Dumnezeu, iar casa lui este locul unde niciun abuz de stat nu are voie să pătrundă.
VB, Lupta NS
