Calvarul Elisabetei

În cele ce urmează vă vom prezenta un nou caz grăitor în ceea ce priveşte problema mafiei ţigăneşti din Timişoara, care în cârdăşie cu autorităţile locale calcă totul în picioare, acaparând tot oraşul. Materialul următor este preluat din săptămânalul "Bănăţeanul":

"Elisabeta Bodea nu mai are casă şi a pierdut o fiică, care s-a sinucis. Timişoreanca este una din victimele nepăsării autorităţilor locale. O femeie în pensie de boală, văduvă, care a aşteptat, ani la rând, ajutorul municipalităţii, a suportat jignirile şi hărţuiala romilor, pentru a ajunge acum să rătăcească pe străzi, noapte de noapte.

Începuturile

"Eu cred că nu îmi dau seama încă prin ce trec. Nu ştiu cum mai rezist", mărturiseşte, sfârşită, femeia. Miercuri, 23 iulie, a fost prima ei zi petrecută pe stradă. Elisabetei Bodea a locuit, împreună cu cele două fiice ale sale, într-un imobil istoric din zona centrală, pe strada I. H. Rădulescu, la numărul 4, în apartamentul 2. Se mutase aici, în două camere, din 1981, împreună cu soţul. După anul 2000, legile retrocedării au intrat în vigoare şi moştenitoarea fostului proprietar a dobobândit imobilul. Atunci a semnat un contract cu chiriaşii, cele trei familii care mai locuiau în curte, iar timp de cinci ani, aceştia nu au putut fi evacuaţi. Termenul urma să expire în 2006. La scurt timp după acest moment, moştenitoarea, acum cetăţean german, a vândut casa clanului Cârpaci, Maria Cârpaci fiind cea care apărea în acte. Vânzarea nu a fost notificată chiriaşilor. După un an de zile, în 2003, casa a ajuns pe mâna lui Gheorghe Mihai, cetăţean de etnie romă, care şi-a adus numeroasa sa familie, formată din 11 persoane. De atunci a început calvarul.

Hărţuiala romilor

"Primul lucru care l-au făcut a fost să îmi taie conducta de apă. Din 2003 până acum nu am avut apă, o căram cu butoaiele şi sunt o femeie bolnavă, am hernie. Mai apoi, au adus muncitori zilieri şi le-au făcut un WC chiar sub geamul meu. Au luat scara de la pod, au descoperit casa, îmi ploua în toate camerele. Copiii îmi zguduiau mereu uşile. Pe mine şi pe cele două fete ne jigneau mereu, ne strigau că suntem curve. Nu stăteam cu uşa deschisă. Mi-au împuns fiica cu un briceag chiar în prezenţa prietenului ei, chiar în faţa casei. Au urinat pe piciorul băiatului. Îşi arătau organele genitale în faţa fetelor. Eram terorizate", rememorează, cu groază, femeia. Odată a chemat şi poliţia, au venit agenţii de la Secţia nr.3, dar nu s-a întâmplat nimic, în afară de a se face o verificare a actelor. Cele trei femei au trăit un coşmar în toţi aceşti ani, ajungând la psihologi şi la a lua pastile de calmare şi de somn din cauza stresului şi a nesiguranţei zilei de mâine. "Am mers mult şi la biserică", ne spune Elisabeta.

Evacuare în 20 de minute

Cazul Bodea nu este singular. Familiile de romi au făcut deja o tradiţie din a şantaja chiriaşii să plece înainte de termen. Pe lângă stresul şi atacurile permanente, Elisabeta Bodea a fost dată în judecată pentru a fi evacuată încă înainte de finalizarea termenului scadent de cinci ani. Aşadar, se afla încă sub contractul semnat cu moştenitoarea imobilului. Deşi în multe cazuri instanţa nu se pronunţă în favoarea celui deja bătut de soartă, femeia a avut "norocul" de a fi a-i fi apărat dreptul de proprietate şi termenul de evacuare a fost amânat cu doi ani.
Elisabeta nu a avut apărător la procese, dar s-a mai sfătuit cu avocaţi din Barou. Recent, primăria a trimis o scrisoare proprietarilor prin care le cere să amâne evacuarea, însă romii nu au luat-o în seamă. În data de 23 iulie, Elisabeta a fost sunată de executorul judecătoresc şi, în 20 de minute, a trebuit să elibereze locuinţa, spre bucuria familiei de romi. Toate lucrurile sale se află într-un depozit dezafectat, iar doamna Bodea a rămas doar cu două plase şi hainele de pe ea. "Mi-am cumpărat un săpun, o să merg la o cişmea să mă spăl", ne-a spus descumpănită.

Sinuciderea fiicei

Ca şi când drama nu era de ajuns, fiica sa mai mică nu a mai rezistat presiunii şi, în iunie anul trecut, a fost găsită moartă în baie. S-a sinucis. "A fost neaşteptat. Ştiam că e supărată, nu mai avea nici o speranţă că se va rezolva ceva, nu mai avea încredere. Din cauza lor, am o fată în pământ. Toată situaţia asta a distrus-o. Îi era frică de ţigani", spune femeia, cu ochii plini de lacrimi. Cealaltă fată s-a mutat, în scurt timp, de acasă, într-un mic apartament de serviciu, unde locuieşte cu alţi colegi. Fiind agent de vânzări, este plecată des. Elisabeta are o pensie de nici 300 de lei, iar ambele fete au avut mereu salarii minime şi nu au putut lua credit de la bancă.

Primăria, impasibilă

La uşa Primăriei, doamna Bodea a ajuns încă din 2002. De atunci a depus primul dosar cu situaţia sa locativă, cu toate actele cerute, pentru a fi luată în evidenţă. Are o plasă plină de acte, dosare şi "fluturaşi" de înscriere la primărie. De două ori a fost în audienţă la viceprimarul Adrian Orza. A doua oară a fost cu fiica sa cea mică. Impasibilitatea viceprimarului care spunea că mai sunt şi alţii în această situaţie şi că trebuie să aştepte i-a provocat tinerei o stare de descumpănire profundă. La o altă audienţă, povesteşte femeia, celălalt (fost) viceprimar, Dorel Borza, citea un ziar, în timp ce Otilia Sârcă, şefa Serviciului Administrare Locuinţe şi Utilităţi, şi Nicuşor Miuţ, directorul Direcţiei Patrimoniu, i-au spus că nu este pe lista de priorităţi. În drumurile sale, a ajuns şi la prefectul Ovidiu Drăgănescu, care s-a interesat şi el de situaţia femeii. "În audienţă la primarul Gheorghe Ciuhandu nu am putut să intru, nu voiau să mă înscrie. L-am întâlnit odată în piaţă şi i-am spus că nu pot ajunge la el. Mi-a zis să vin luni, la ora 10, la cabinet. M-am dus. Am stat acolo o oră şi jumătate şi nu m-a mai primit, pe motiv că nu am programare", povesteşte Elisabeta.

Septembrie, luna speranţei

În prima noapte de pribegie, a dormit la o cunoştinţă. A doua noapte, în Gara de Nord, unde crede că va mai sta. Bolnavă şi fără posibilitatea de a-şi face igiena personală, Elisabeta bântuie pe străzile oraşului. Şi-ar dori să găsească o bătrână sau pe cineva de care să aibă grijă pentru a avea un acoperiş deasupra capului. Ea spune că nu are rude sau nu a mai ţinut legătura cu ele de foarte mulţi ani. "Am doar nişte cunoştinţe, dar nu pot să stau pe capul lor mult timp", ne mărturiseşte femeia.
La ultima audienţă la care a fost la primărie, i s-a explicat că, din cauza alegerilor locale, Comisia de repartizare a locuinţelor nu s-a mai întrunit din luna aprilie. Noii aleşi sunt fi numiţi în această structură în această săptămână , însă în luna august, Consiliul Local este în concediu, aşa că şedinţele bilunare sunt suspendate. Aşadar, i s-a explicat că, până în luna septembrie, nu există nici o şansă să îi fie repartizată o locuinţă.


Presiune asupra primăriei?

Directorul Direcţiei Patrimoniu din Primăria Timişoara, Nicuşor Miuţ, cunoaşte cazul Elisabetei Bodea, dar că până la întrunirea comisiei specializate în acest domeniu nu poate face nimic pentru a o ajuta. În opinia directorului, "este imposibil ca femeia să nu mai aibă rude sau pe cineva apropiat care să o găzduiască. Nu e drept să pună presiune asupra primăriei spunând că stă în stradă". "Marea problemă este că nu avem locuinţe de intervenţie. Dacă sare în aer un bloc, nu avem unde să găzduim oamenii. Încerc de luni de zile să găsim câteva locuri în căminele de elevi, la internat, dar nu am reuşit încă", a precizat Miuţ.

84 de persoane date afară. Cazul Elisabetei Bodea nu este singular, cel puţin în ceea ce priveşte evacuarea. Numărul persoanelor aflate pe lista celor care vor fi daţi afară din imobilele retrocedare a crescut de la an la an. În 2005 erau 433 oameni, în 2006 - 538, anul trecut au fost 611, iar până acum sunt 657. Din aceştia, se mai întocmeşte o listă cu situaţiile în care evacuarea s-a produs deja, iar până acum sunt 73 de persoane înscrise şi alte 11 cazuri au depus dosare pentru a fi introduşi pe listă. Aceste situaţii sunt prioritare, dar se face şi în acest caz anchetă socială, iar acolo unde persoana evacuată are unde locui, la rude sau prieteni, ele sunt amânate.

Aşteptă decesul altuia. Municipalitatea avea, la 21 mai, 2.560 de contracte de închiriere, dar cifra se poate schimba pentru că unii îşi cumpără apartamentul. O astfel de locuinţă se eliberează numai prin decesul chiriaşului sau în caz de forţă majoră. La fiecare două săptămâni, se verifică dacă a mai decedat cineva. Uneori, locuinţele sunt ocupate abuziv de rude, dar numai pentru perioade scurte, spun reprezentanţii municipalităţii. Teoretic, după şedinţa din septembrie a comisiei de repartizare, persoana evacuată s-ar putea muta a doua zi. Practic, conform evidenţelor primăriei, locuinţe goale nu există... În ultimii patru ani, primăria nu a reuşit să construiască nici măcar o singură locuinţă socială.