Din 2007, datorită experienţelor avute la sala de sport a domnului Vladimir Voiasciuc, am reuşit să înţelegem în mare parte mecanismele după care funcţionează mafia imobiliară. Am văzut cum se terorizează o ţintă a mafiei imobiliare ţigăneşti, complicitatea ticăloasă a poliţiei, justiţiei şi administraţiei locale.
Nimic nu se compară însă cu experimentarea pe propria piele a terorismului social practicat de clanurile ţigăneşti. De câteva luni de zile am ales să facem asta. Am ales sa împărtăşim viaţa unei victime a clanului ţigănesc Cârpaci care i-a ţintit casa. Nu din masochism, ci din solidaritate civică. Am văzut atacuri brutale, inumane, la viaţa proprietarului şi a noastră. Am ales să intervenim, să încercăm să îi protejăm viaţa, să rezistăm împreună contra clanului ţigănesc şi să normalizăm situaţia. Confruntările directe ne-au adus adeseori la secţia de poliţie. Am văzut şi poliţişti deznădăjduiţi că nu sunt lăsaţi de şefi să îşi facă meseria. Dar sunt o raritate în secţia 1 de Poliţie, pe raza căreia se desfăşoară aproape întreaga activitate a mafiei imobiliare ţigăneşti. Deşi proprietarul imobilului X a pus la dispoziţia poliţiei numeroase probe (imagini video, mărturii judiciare ş.a.) care dovedesc indubitabil savărşirea unor infracţiuni grave (ameninţări cu moartea - cu încercări de a le duce la îndeplinire, furturi, tâlharii cu violenţă – bunurile fiind recuperate chiar de poliţie etc.) poliţia NU a întreprins nicio măsură care să descurajeze hoardele de infractori ţigani care au un obiectiv clar şi declarat deschis: să îl determine pe proprietar să le vândă casa (evident, la un preţ de nimic; şi oricum preţul nu contează, casa nu e de vânzare!). De luni de zile poliţia nu mişcă niciun deget pentru stoparea terorismului social al clanului ţigănesc. NIMIC. Martorii nu au fost audiaţi decât în prima fază a anchetei, probele nu au fost luate în considerare... Totul s-a blocat la secţia 1 de poliţie. Evident, clanul Cârpaci se consideră protejat şi încurajat să se laude că are „poliţia la degetul mic” şi „o să vă omorâm, mă, o să muriţi de tineri” (înregistrare video).
Pentru că am trecut prin situaţii penibile în relaţia cetăţean contribuabil - funcţionar poliţist ineficient, am ales să nu mai apelăm la ei. Nu sunt de niciun folos. Trebuie să punem pe primul loc viaţa proprietarului, viaţa noastră şi nu o procedură care ne lasă la discreţia unor indivizi înarmaţi cu săbii şi cuţite timp de 20 de minute până apare poliţia care spune că e prea slabă, „suntem legaţi de mâini” în faţa ţiganilor. Poliţişti care ne-au spus cu un glas de un firesc şocant: „cunosc bine situaţia, dar dacă vrea linişte (proprietarul-n.n.) trebuie să vândă casa ţiganilor”. Sau: „vă dau amendă, aţi fost reclamaţi de rromi că aţi făcut scandal”. „Hei, dar pe noi ne întrebaţi ce s-a întâmplat? Halloooo, noi avem martori că nu s-a întâmplat nimic. Alo, domnu’ tablagiu, adevărul contează???”...
Experienţa de luni de zile nu poate fi cuprinsă în spaţiul redus al acestui articol. Suntem pătrunşi de un amestec de sentimente ce cuprind frustrare, deznădejde şi multă furie. Avem convingerea că am întâlnit de prea multe ori impostori în uniforme. Oameni care nu au nimic în comun cu rolul de „oameni ai legii”, „protectori ai comunităţii”etc. Ne simţim chiar escrocaţi de taxele pe care le plătim lunar ca să hrănim nişte funcţionari incompetenţi, ineficienţi şi corupţi. Funcţionari care au ales să fie de partea cealaltă a legii, de partea celor care nu plătesc taxe la stat, dar sunt generoşi cu cei ce îi lasă să îşi facă de cap într-un oraş al cărui edil, Gheorghe Ciuhandu, pretinde că este de „talie europeană” şi „de 5 stele”. Ori e demagog cinic, ori un individ corupt prins în acest cerc al mafiei imobiliare...
Cert e că majoritatea poliţiştilor de la secţia 1 sunt lipsiţi de conştiinţa datoriei. Le lipseşte cu desăvârşire. Dacă ar avea un moment de demnitate naţională şi onoare profesională, s-ar spânzura cu şireturile de la pantofii al căror preţ oricum nu merită plătit de contribuabili.
De acum încolo considerăm că am fost abandonaţi de aceşti impostori în uniformele „statului naţional român” şi trebuie să ne protejăm singuri: familiile, prietenii, bunurile şi pe noi înşine. Riposta noastră va fi pe măsura atacului.
O variantă detaliată a acestui articol a fost trimisă şefilor poliţiei române, ministrului de interne, primului ministru, preşedintelui Ţării, precizând dosarele în care secţia 1 de poliţie din Timişoara se comportă cel puţin dubios. Scrisoarea a fost semnată de persoanele implicate în aceste dosare.
Luăm foarte în serios ca pe viitor să dăm expresie dorinţelor locatarilor din zona centrală a oraşului, nemulţumiţi profund de ineficienţa poliţiei, şi să organizăm o adunare de protest chiar în faţa secţiei 1 de poliţie, strada Andrei Mocioni Nr 8-10, Timişoara.