Stalags: Holocaust şi Pornografie în Israel

In timp ce evreii pretind europenilor ca svastica sa fie scoasa in afara legii iar afisarea ei sa fie pedepsita penal, si legea asta face deja victime, in Israel exista un fetis raspandit in masa si e legat tocmai de acest simbol. Barbati violati de femei naziste, si evreice care se lauda spunand: „Am fost curva personala a colonelului Schultz”... Toata tarasenia a fost publicata tocmai intr-un ziar sionist, The New York Times.

Unul din secretele de debara ale israelienilor poate fi considerat delicatul subiect al revistelor intitulate „Stalags”, o serie de mini benzi desenate cu subiect pornografic avand în centru de interes nazismul. Initial s-a crezut că acestea au fost traduse din engleza, dar ulterior s-a dovedit nu numai că au autor evreu, dar şi că şi-au trait perioada de glorie ca best seller în timpul în care omenirea era pusa pentru prima oara în faţă marturiilor supravietuitorilor holocaustului din procesul lui Adolf Eichmann. Citite cu aviditate de o generatie de adolescenti puberi israeliti, unii chiar urmasii celor care au fost inchisi în lagare, „Stalags” au fost numite astfel dupa numele lagarului de prozonieri unde se petrecea actiunea, în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. BD- urile au ca subiect „istorisirile” perverse ale prizonierilor de razboi americani sau englezi abuzati de SS- iste sadice, imbracate în costume de piele, cu tocuri şi biciuri. De cele mai multe ori povestea se termina cu razbunarea prizonierului, care violeaza şi ucide agresoarele. Dupa mai multe decenii de asteptare prafuita prin fundul sertarelor sau prin depozite , „Stalags” îşi fac din nou aparitia, prezentand un interesant melanj evreiesc de nazism, sex şi violenta. Şi odata cu ele se nasc dispute privind abordarea holocaustului şi a nazismului în aceste reviste, şi care a fost motivatia pentru care aceste compendii de sadism şi perversitate au patruns inclusiv în curriculumul scolar.
„Am realizat că primele imagini ale Holocaustului pe care le-am vazut, că unul care a crescut aici, au fost cu femei dezbracate”, spune Ari Libsker, al carui film documentar „Stalags: Holocaust şi Pornografie în Israel” a avut premiera la Festivalul de film israelian şi din octombrie va fi distribuit în cinematografe. „Eram în scoala primara”, spune el, „şi îmi amintesc cât de jenati am fost”.
Hanna Yablonka, profesor de istorie la Universitatea Ben-Gurion din Negev, afirma că filmul evidentiaza ceea ce ea numeste „aspectele suculente ale hranirii memoriei Holocaustului” Aceste reviste erau practic singurul material cu subiect pornografic existente în Israel în anii 60’, o societate aproape puritana. Dispareau de pe rafturi aproape instantaneu. La doi ani dupa ce prima editie era retrasa de cenzura din chioscurile de langa statia de autobuz din Tel-Aviv, un tribunal israelian dadea sentinta de vinovatie pentru editori, sub acuzatia de activitate editoriala pornografica. Celebrul numar „Am fost curva personala a colonelului Schultz”a fost considerat ca intrecand orice limita a acceptabilului, şi a determinat politia să incerce să recupereze toate numerele. „Stalags” au continuat să fie editate pe sub mâna, de amatori fanatici, şi distribuite prin retele private.Documentarul lui Libsker de 60 de minute ridica niste probleme etice reale şi extrem de incomfortabile, aducand în lumina reflectoarelor unele adevaruri suparatoare. Unul din ele este că „Stalags” sunt o creatie israeliana autentica, scrisa de evrei, publicata de evrei şi citita de evrei, desi s-a incercat a se inscena niste”traduceri” fictive ale „memoriilor” unor americani sau englezi.Până la procesul lui Eichmann din 1961, notiunea de holocaust era prea putin cunoscuta în Israel. Supravietuitorii erau sub apasarea atât a celor ce le reprosau că nu emigrasera, desi banuiau ce va urma, cât şi a unor posibile framantari de constiinta a ceea ce facusera pentru a supravietui. Ezra Narkis, cel ce a publicat prima revista „Stalags”, afirma că procesul a fost cel care a propulsat genul, în toata decrepitudinea sa. Mai mult, filmul acrediteaza ideea că revistele nu au facut decât să urmeze calea lui . K. Tzetnik, primul autor care a povestit despre Auschwitz în evreieste şi unul din parintii literaturii de gen. Dl. Narkis afirma că Tzetnik a deschis drumul şi autorii revistelor i-au urmat. K. Tzetnik era pseudonimul lui Feiner De-Nur. Numele, care e prescurtarea germana a notiunii de „detinut în lagar de concentrare”, era menit să incarneze memoria colectiva a tuturor celor intemnitati. Unul din marile succese literare ale lui K. Tzetnik, „Casa papusilor”, spune povestea unei aşa-zise surori a autorului, intemnitata în celebrul „bloc 24”, celebrul loc al placerilor din Auschwitz. Desi considerat clasic, romanul e catalogat de oamenii de stiinta israelieni că fiind fictional , dupa cum afirma şi Na'ama Shik, cercetator la Yad Vashem, Autoritatea de studiu şi protejare a memoriei Holocaustului. „Nu a existat prostitutie evreiasca la Auschwitz”. Cu toate astea, „Casa papusilor” a lui of K. Tzetnik este considerata de multi evrei ca fapt real, şi este inclusa în programa de liceu israeliana. Filmul lui Libsker prezinta un director de scoala evreu care vizitand cu grupul de elevi lagarul de la Auschwitz le citeaza din romanul lui K. Tzetnik pe când le prezinta blocul 24. Acest mod de abordare al istoriei holocaustului este din ce în ce mai respins de mediul academic israelian, care considera că „Holocaustul a fost suficient de rau şi fără să mai inventam lucruri”. Dr. Yablonka spune că Sidra Ezrahi, profesoara de literatura comparata la Universitatea din Ierusalem, afirma că „aceste carti erau prea intens explicite grafic şi barbare”. „Poate că la inceput au reprezentat ceva, dar cu timpul, faptul că nu au fost scoase din programa mi se pare scandalos. Pentru multi evrei, cea mai impresionanta parte a procesului lui Eichmann a fost marturia lui K. Tzetnik, şi în momentul în care el lesina în boxa martorilor, unde îi fusese expusa identitatea, vanzarile la revista ajungeau fără precedent. Profesorul de literatura idish Yechiel Szeintuch de la universitatea evreiasca respinge orice legatura între „Stalags” şi scrierile lui Tzetnik, pe care el le considera reale.Dar Libsker, la varsta de 35 de ani, el insusi nepot al unui supravietuitor al Holocaustului, marturiseste că este aceeasi combinatie de pornografie, horror şi sadism care este folosita în a perpetua amintirea Holocaustului în memoria colectiva israeliana până în zilele noastre.ARTICOLUL IN THE NEW YORK TIMES

STALAGS:Holocaust and Pornography in Israel