Yukio Mishima - 38 de ani de la moartea unui samurai modern

Yukio Mishima (1925-1970)

La 25 noiembrie 1970, lumea a fost surprinsă de ştiri şi imagini de la ritualul de sinucidere al scriitorului Yukio Mishima (născut în 1925 cu numele Hiraoka Kimitake). Mishima, unul din cei mai remarcabili scriitori japonezi post-război a dezvoltat peste un sfert de secol de activitate ca un prolific romancier, dramaturg, actor şi regizor de film, a fost privită ca şi una dintre vocile cele mai critice la modernizarea rapidă din Japonia, care a devenit evidentă mai ales în timpul anilor şaizeci. Sinuciderea lui a fost o formă de protest faţă de ceea ce a considerat a fi o alterare a civilizaţiei antice nipone. Dar si un manifest pentru lumea contemporană care a uitat sa traiască si sa moară pentru cauze inalte, stie doar sa consume si sa traiască haotic.

In ziua de 25 noiembrie 1970, la amiaza, Yukio Mishima a inceput sa tina un discurs in fata a vreo mie de oameni, intr-o baza militara din centrul orasului Tokio. Le vorbea despre codul onoarei, spiritul national, decaderea societatii japoneze. Bruiate de huruitul helicopterelor si de sirenele ambulantelor, cuvintele sale ajungeau cu greu la soldati si se loveau de indiferenta lor. Militarii nu banuiau ca scriitorul il luase ostatic pe comandantul lor doar pentru a tine acest discurs pe care-l pregatise de multa vreme. Ultimele cuvinte ale lui Mishima au fost: „Vad ca nu sunteti barbati. Nu-mi mai fac iluzii in ce va priveste. Traiasca imparatul!“ S-a retras si a savarsit ritualul traditional al sinuciderii. Astfel a murit cel mai mare scriitor japonez al secolului XX, cel care, cu ani in urma, spusese ca detesta oamenii care se sinucid.

Kimitaka Hiraoka s-a nascut la Tokio in 1925. Educatia sa a fost decisiv influentata de bunica paterna, demna pastratoare a spiritului samurailor: autodisciplina si control total asupra mintii si trupului. Cand debuteaza la 16 ani intr-o revista, pentru a-si ascunde identitatea fata de tatal sau, adopta pseudonimul Yukio Mishima. In 1943 incepe sa studieze dreptul, iar in 1944 ii apare prima carte, in conditiile in care, din pricina razboiului, statul japonez face mari economii la hartie. Intr-o saptamina se vand 4000 de exemplare. Mishima e, la acea data, un tanar intelectual care sufera de plamani si nu e mobilizat sa lupte pe front – rusine ce avea sa-l urmareasca toata viata. Primul roman, Confesiunile unei masti (trad. rom. Humanitas, 2003), face din el cel mai cunoscut scriitor al noii generatii, iar faima lui creste cu fiecare titlu publicat. In 1952 viziteaza Grecia si descopera in figura zeului Apolo idealul frumusetii, sanatatii si fortei. Vrea sa devina precum o statuie greaca si incepe sa-si cultive trupul. Cariera literara fulminanta e dublata de preocuparea obsesiva pentru codul onoarei samurailor, care-l va impinge catre gestul sinuciderii demonstrative din 1970. Yasunari Kawabata, scriitorul japonez care a primit in 1968 Premiul Nobel pentru literatura, cel ce il sprijinise in tinerete pe Mishima, avea sa spuna: „Mishima are un talent extraordinar, nu este doar un talent japonez, ci unul universal. Este acel tip de geniu care apare o data la 300 de ani. In privinta talentului, Mishima imi este cu mult superior.“

Descriere la cartea Calea samuraiului

"Yukio Mishima a scris aceasta fascinanta carte in august 1967, cu trei ani inainte de dramatica sa sinucidere in Tokyo la sediul Fortelor de Autoaparare. Volumul, care contine o interpretare personala la Hagakure, un cod clasic de etica si conduita a samurailor, a devenit un bestseller in Japonia imediat dupa moartea lui Mishima survenita in noiembrie 1970. Atat admiratorii, cat si detractorii pozitiilor sale politice au recurs la Hagakure pentru a intelege drama finala a lui Mishima.

Una dintre multele ipostaze in care Mishima se vedea pe sine era si aceea a uni samurai modern. Pentru el era esential sa moara cat era inca in putere, iar moartea sa sa fie demna de traditia samurailor. Chiar si detaliile pregatirii scenei sinuciderii

de la sediul Fortelor de Autoaparare sunt influentate de Hagakure: banderolele purtate de Mishima si insotitorii sai in timpul ultimului sau discurs purtau un slogan din Hagakure. Iar pretiozitatea extrema cu care s-a pregatit de moarte in dimineata ultimei sale zile reflecta spiritul acestui cod asa cum l-a inteles Mishima: 'Chiar si in moarte, barbatii trebuie sa aiba culoarea florii de cires'."

Kathryn Sparling, Columbia University

Cronica (in limba engleza) a unui film despre Mishima: MISHIMA: A LIFE IN FOUR CHAPTERS

Descarca filmul