“Si a fost (Octavian Augustus) atat de afectat incat, pentru luni intregi, nu si-a taiat nici barba si nici parul, si, uneori, era vazut izbindu-se cu capul de ziduri, zbierand: “Quinctilius Varus, da-mi legiunile inapoi!”. Iar ziua dezastrului a fost rememorata de atunci, in fiecare an, ca una de doliu si plangere a celor disparuti in Germania” – Suetonius, “Vietile celor 12 cezari”, despre dezastrul Romei in fata triburilor germanice si criza de nebunie a imparatului roman la aflarea vestii infrangerii.
In acest articol:
* Roma VS triburile germanice – un razboi cat o istorie
* Arminius – simbolul germanilor liberi
* Dezastrul Romei din Padurea Teutoburg
* Neputinta romana si moartea lui Arminius
Aproape ca nu exista in istoria veche a Romei infrangere pe care temutii legionari sa nu o fi transformat, intr-un final, in victorie. Cartaginezul Hannibal, galul Vercingetorix, britanica Boudicca, batavul Julius Civilis, lusitanul Viriathus, dacul Decebal sau Ambiorix, liderul belgilor, sunt doar cateva dintre numele celor care s-au opus cu indarjire masinii de razboi romane. Nici unul, insa, nu a supravietuit inclestarii cu invincibilul colos latin. Si totusi, departe, in nordul intunecat al Europei antice, a existat un barbat a carui cutezanta nu a fost nicicand razbunata de Roma. Curajul sau si luptele sangeroase in care s-a antrenat au trasat o linie pe care niciun imparat roman nu a avut vreodata imprudenta sa o incalce. Nascut in mijlocul neintrecutilor luptatori germanici, calit in scoala de razboi romana, el a fost cel care a schimbat in mod decisiv istoria lumii... neinfrantul Arminius, regele neincoronat al barbarilor nordici. continuarea la sursa: descopera.ro
Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”