Adevăraţii patrioţi singuri îşi crează condiţii să trăiască mai bine la ei în ţără

Sergiu Laşcu, un tânar de 25 de ani, cu facultate şi master în drept, a fost una din victimile evenimentelor din aprilie. El a fost arestat şi bătut de poliţişti. Printre acei poliţişti era şi vecinul lui cu care se ştiu din copilărie. Fiind liderul unei mişcări naţionaliste, Sergiu, a fost acuzat de extremism, de organizarea dezordinii în masă şi tentativă de „lovitură de stat”.

(...)

Referitor la unionism, Sergiu vrea ca „tot neamul să fie într-o singură ţară. Dar dacă va avea loc unirea, aceasta trebuie să aibă loc numai pe cale legală şi prin referendum”.

Unul din poliţiştii care m-au bătut a fost chiar vecinul meu

Sergiu a fost arestat pe data de opt aprilie, pe la orele 11 ziua, în timp ce era la serviciu. A fost chemat în biroul şefului securităţii băncii unde pe atunci lucra. Căci ulterior i s-a „propus” să demisioneze „din proprie iniţiativă”. „M-au arestat fără mandat, fără ca să se prezinte, mi-au pus cătuşele şi m-au dus la comisariatul de poliţie de la Buiucani”. Acolo a fost bătut crunt, mai ales când a cerut avocat. I s-a spus „tu şi avocat vrei, eşti tare deştept? ”. A fost impus să spună că a aruncat cu pietre în clădirile oficiale, că a organizat lovitura de stat şi a primit bani din România.

Dar cel mai mult, Sergiu spune că, a rămas şocat când a început să fie bătut şi de vecinul său, poliţist: „chiar dacă nu suntem buni prieteni, oricum, ne cunoaştem din copilărie şi nu am aşteptat că şi el o să dea în mine. Mă lovea cu pumnii cu toată forţa şi când a văzut că rezist a început să mă lovească în organele genitale. Am căzut jos şi a început să dea şi cu picioarele”. De atunci Sergiu nu şi-a mai văzut vecinul, deşi stau doar la câteva case distanţă.

După bătăi îl durea tot corpul şi a cerut ajutorul medicului: „Medicul a venit peste două zile şi mi-a dat şase pastile de „nu ştiu ce”. Mi-a spus să le beau şi o să-mi treacă”.

La comisariatul Buiucani, fetele şi băieţii erau dezbrăcaţi cu pielea, apoi bătuţi şi umiliţi. „La violuri nu am fost martor, dar am auzit că au fost fete vioalte, căci celulele erau alături. Poliţiştii au uitat că au şi ei copii”. Dar erau şi unii poliţişti care, chiar dacă nu îi puteau ajuta, cel puţin nu le făceau nimic rău: „citesc acum în presă, unde se scrie că toţi poliţiştii sunt călăi. Nu e adevărat, oameni buni! Acolo erau doar câţiva, care erau călăi, căci practic băteau unii şi aceeaşi. Nu putem vorbi că toţi poliţiştii sunt răi”. materialul complet la adresa: http://flashmobmd.wordpress.com