Vasile şi Lepa Bărbat au fost împuşcaţi în faţa garnizoanei militare din Piaţa Libertăţii. Femeia a murit pe loc, iar bărbatul a supravieţuit după mai multe opreraţii.
Ioana Bărbat avea doar 12 ani în ziua în care soarta a pus-o la grea încercare. Era 17 decembrie 1989, duminică. Se afla cu mama şi cu tata în Piaţa Unirii, când au auzit zgomote de petarde din zona centrală. Au decis să se deplaseze în Piaţa Operei. „Am căutat să ajungem acolo pe străzi adiacente. Pe Alexandri era plin de manifestanţi. În faţa Restaurantului Militar se afla un cordon cu soldaţi. Eram numai noi trei în Piaţa Libertăţii”, a spus Ioana Bărbat.
Când au ajuns în faţa Garnizoanei, cineva din cordon a deschis focul cu un pistol mitralieră. „Când s-a oprit focul am văzut-o pe mama căzută cu faţa la pământ, chiar în poarta de la garnizoană. A fost împuşcată în cap şi în piept. Tata era tot jos, ghemuit, nimerit în stomac. Eu am rămas în picioare şi am început să strig. Nu mi-a răspuns nimeni”, a povestit Ioana. Într-un moment de lucidate, fata i-a spus tatălui rănit: „Trebuie să plecăm, mama e moartă”. Vasile Bărbat a răspuns: „Nu pot să plec că sunt împuşcat”.
„Dacă plângi, te omor şi pe tine”
În câteva clipe a sosit la faţa locului un bărbat cu parpalac de piele (cum se îmbrăcau securiştii), cu doi soldaţi. „Ne-au luat şi ne-au dus într-o încăpere a restaurantului militar. Acolo era un domn gras, de vreo 100 de kile, ne înjura. Urla să nu plâng că mă omoară şi pe mine. Spunea că dacă am ieşit în stradă, acum să tăcem. Am trăit moment cumplite. Apoi, toţi am fost duşi la Spitalul Militar, dar pentru că nu aveau voie să acorde ajutor, ne-au trimis la Judeţean, cu o salvare”, a mai povestit Ioana Bărbat.
„Am văzut toţi morţii şi răniţii care au fost aduşi”
În timp ce Lepa a fost dusă la morgă, iar Vasile, băgat în operaţie, fetiţa a fost nevoită să aştepte pe holul spitalului. „I-am văzut pe toţi cei care au fost aduşi în acea noapte. Era plin, nu aveai loc să mai treci. Peste tot era sânge, strigăte, urlete, morţi. A fost o nebunie general. Am fost luată ”, a mai declarat Ioana Bărbat.
“Joiţoiu făcea pariu că ne omoară pe toţi trei”
Căpitanul de contrainformaţii Vasile Joiţoiu, a fost condamnat la 18 de ani închisoare de Tribunalul Militar, în 1991, însă a fost achitat de Tribunalul Militar Bucureşti. „Militarii care erau acolo au spus că Joiţoiu a tras. Acesta a luat arma de la unul din soldaţi. La 20 de ani, am văzut declaraţia unui fost lucrător în armată, pe TVR, care a spus că Joiţoiu a făcut un pariu că ne omoară pe toţi trei”, a mai spuis Ioana.
La începutul anului 1990, Vasile Bărbat a fost dus la opreraţie în Belgia, pentru că în România, medicii nu puteau oferi altceva în afară de glucoză. Acesta şi-a revenit însă trăieşte cu ajutorul medicamentelor. Acum are 72 de ani. sursa: adevarul.ro
CITEŞTE ŞI ALTE POVEŞTI IMPRESIONANTE ALE CELOR CARE AU MURIT ÎN TIMIŞOARA, ÎN DECEMBRIE 1989:
DECEMBRIE '89: Studentul ucis în casă de glonţul ricoşat din umărul tatălui său
REVOLUŢIE: Prăpădul făcut de armată în Calea Girocului pentru tancurile blocate de manifestanţi
DECEMBRIE `89: Cadavru ascuns în spital ca să nu fie furat de securişti şi dus la crematoriul Cenuşa
CAMPANIE: Masacrul de pe Podul Decebal, din 17 decembrie `89, văzut după 20 de ani de libertate
REVOLUŢIE: Moartea care a venit dintr-un ARO al trupelor USLA
Decembrie 89. Asasinate în Spitalul Judeţean din Timişoara
Decembrie '89. Familia care nu mai are sărbători de iarnă de 20 de ani
DECEMBRIE `89 Măcelul căpitanului Căşeriu: Militarii au tras în plin cu muniţie de război
Decembrie '89. Tânăr erou, împuşcat în cap la Timişoara de un „terorist” lunetist
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”