Homosexualitatea lui Ceauşescu

Printre ilegaliştii comunişti circula zvonul că Nicolae Ceauşescu avusese o relaţie homosexuală în timpul detenţiei

Ceauşescu a fost bărbatul unei singure femei. Prezentând simptomatologia a ceea ce psihologii clinicieni numesc dependenţă amoroasă, do­mi­naţia soţiei l-a condus la decizii fatale. Umbrele unui  episod de se­xualitate trăit de tânărul Ceauşescu în închi­soare marcaseră intimitatea cuplului. Chivu Stoica, fost martor la "ruşinea" lui, a plătit secretul acela cu viaţa. 

ŞOAPTE PRINTRE ILEGALIŞTI

Primul care mi-a vorbit despre şoaptele ilegaliştilor ce-şi  povesteau închisorile altfel decât în cărţi, a fost Alexandru Bârlădeanu. Într-o emisiune a Televiziunii Române  Libere, scriitorul Titus Popovici tocmai declarase că auzise de pe la foşti sus-puşi despre amorul lui Ceau­şes­cu cu Dej. "Cunosc şi eu povestea de la cei care au fost la Doftana", a co­men­tat interlocutorul meu fără a-l exo­nera pe Gheorghiu-Dej. "Din comisia de anchetă, constituită de orga­nizaţia de partid a închisorii, a făcut parte şi Chivu Stoica. Unul dintre acuzaţi a recunoscut, Ceauşescu - nu..."

După moartea lui Alexandru Bârlădeanu, l-am întâlnit - special pentru elucidarea acelei istorii - pe Pavel Câmpeanu, camarad de deten­ţie cu Ceauşescu şi Dej în penitenciarul din Caransebeş. Ştia şi el povestea anchetei de la Doftana. "Nu Dej fusese partenerul lui Ceauşescu, ci un anume Marcovici", a precizat însă Pavel Câmpeanu. Dej, dimpotrivă, avertiza, cu fineţe de pedagog, pe mai tinerii deţinuţi asupra capcanelor vieţii de închisoare. Îi dăduse şi lui sfaturi "Bătrânul", cum era Dej poreclit, să ştie unde să se oprească în prietenii astfel încât "să nu cadă în murdăria ce după-aceea le-ar otrăvi viaţa".

Nici alte poveşti de închisoare despre tânărul Ceauşescu nu sunt măgulitoare. De la Vasile Dumitrescu - cel care-i făcuse membri de partid şi pe Ceauşescu şi pe Grigore Preoteasa - copiii lui Preoteasa au aflat cum devenise Ceauşescu bâlbâit. La Doftana stătea în aceeaşi celulă cu Os­man, fost maistru la STB. Când  acela s-a îmbolnăvit, fiecare deţinut comunist îi dădea câte ceva din porţia lui de mâncare. Când făceau turul, i-o pasau lui Ceauşescu. Şi l-au surprins că-i mânca bolnavului hrana. Ca pe­deap­să, l-au bătut de-a dat în bâlbâială.
De altfel, în discuţiile din şedinţa alegerii primului CC din toamna lui 1945, Ceauşescu a fost criticat pentru "neprincipialitatea" din acele împrejurări. Eram tânăr şi mă gândeam că am drept mai mare la viaţă, s-a scuzat el atunci.

SECRETUL PARALIZANT AL TOVARĂŞILOR

Poveştile acestea s-au transmis şi la demnitarii partidului dintr-o a doua generaţie.
Sub titlul "Un secret paralizant", Dumitru Popescu a povestit în memoriile sale cum auzise că Nicolae Ceauşescu "nu apucase să cunoască femeia în scurta lui tinereţe de om liber, iar în închisoare, printre deţinuţii politici riguroşi moral dar nu chiar ascetici, ar fi primit botezul focului în amorul intermasculin". Povestea i s-a părut, indirect, confirmată de însuşi Ceauşescu.

Într-o şedinţă de Secretariat, secretarul general  refuzase înverşunat construcţia unor cămine studenţeşti cu camere de mai puţin de trei paturi. Din considerente morale, şi nu economice, a respins proiectul.
Dependenţa lui atât de specială de nevastă, explica fostu-le apropiat, se clădise pe harul taumaturgic al Lenuţei ("care, la eli­berare, cu răbdare, înţelegere şi tandreţe, a reuşit să-l dezbare pe tânărul revoluţionar de obiceiul deprins în tenebrele închisorii, făcându-l să se întoarcă definitiv la deliciile amorului heterose­xual").

Efectul a fost dramatic asupra lui Ceauşescu ("nu s-a mai putut apropia niciodată de o altă femeie, în afara ocrotitoarei-mentore de care a devenit dependent"). Până în ultimele clipe de viaţă i s-a dedicat cu abnegaţie. Bătrâneţea şi bolile i-au accentuat dependenţa de nevastă. Iar puterea şi controlul ei s-au extins de la el asupra politicii României. Astfel, moartea lor reprezintă, involuntar, "o apoteoză a iubirii exclusive, de o viaţă", a fost concluzia memorialistului.

MARTOR ÎN ANCHETA DE LA DOFTANA

Chivu Stoica (1908-1975) petrecuse 11 ani în detenţie. Arestat, ca măsură represivă la grevele muncitoreşti de la Atelierele CFR Griviţa (februarie 1933), trecuse prin închisorile din Aiud, Doftana, Târgu-Ocna, Văcăreşti, Caransebeş şi lagărul din Târgu-Jiu.

După ce-a luat puterea, Ceauşescu le-a cerut celorlalţi foştilor ilegalişti să-şi facă, in extenso, autobiografiile în vederea scrierii unei istorii a partidului. În acelaşi scop i se adresase şi lui Brejnev soli­citând documentele despre  PCdR aflate în arhiva Cominternului. Din motive lesne de înţeles, Ceauşescu a abandonat proiectul. Au dispărut şi autobiografiile. Excepţie unică, poate, a fost un exemplar al relatărilor lui Chivu Stoica, păstrat de ultima sa soţie, Maria Manolescu-Chivu. Redăm, în cele ce urmează, în premieră absolută, fragmentul cu referire la cazul de homosexualitate de la Doftana:

"Tot la Doftana, din procesul Anei Pauker, a fost şi un tovarăş Marcovici care era membru al Biroului Politic şi secretar al CC. Un om vechi în partid şi-n mişcarea revoluţionară. El a avut o comportare bună tot timpul cât a fost teroare şi regimul de distrugere la Doftana, dar după cucerirea regimului (politic pentru deţinuţi - n.n.), fiind bătrân, nu participa la viaţa de partid, la viaţa de colectiv, la munca politică, culturală, educativă, venea din când în când şi ţinea câte o prelegere - era de altfel un om pregătit şi cu mare experienţă - pentru că era mai bătrân am găsit cu cale, să-i dăm pe cineva pentru a-i curăţa celula şi a-i face ordine, cu acest scop am însărcinat pe un tovarăş, al cărui nume nu-l mai reţin, croitor era de meserie. După puţin timp am aflat că a fost văzut de alţi tovarăşi, fiind vizeta de la celulă deschisă puţin, că practica perversităţi. Marcovici obişnuia să aibă relaţii îndeosebi cu tovarăşi tineri, printre care Anghel, Sor şi alţii (subliniat în text - n.n.). La anchetă a confirmat şi el şi atunci s-au luat măsuri atât din Doftana cât şi de către conducerea partidului să fie scos din partid. El moare la cutremur sub dărâmături.

Pentru cercetarea cazului s-a numit o comisie de anchetă din care fă­cea parte Ganef, Dej şi Chivu, situaţia lui am prelucrat-o în organizaţia de partid, căci el căuta să atragă o serie de tineri care erau aco­lo, voia să-i strângă într-un cerc. Probabil că la el era un vechi obicei, o decădere morală. S-a lichidat cu totul după prelucrarea acestor fapte".
S-a lichidat cu totul şi Chivu după "prelucrarea" lui Ceauşescu. Sursa: jurnalul.ro