Banca Populară „Gilortul” din Novaci

La începutul secolului XX, la iniţiativa lui Spiru Haret, în România a luat naştere o mişcare de asociere a elitelor din mediul rural în bănci populare. Scopul acestora era de a oferi credite ieftine ţărănimii, necesare pentru cumpărarea de pământ şi inventar agricol, fără a plăti dobânzi cămătăreşti, de a lupta împotriva sărăciei şi ignoranţei, pentru propăşirea satului românesc.

A revenit unui gorjean, Dumitru Brezulescu, onoarea de a scrie una dintre cele mai frumoase pagini din istoria cooperaţiei de credit din România şi de a întemeia cea mai mare bancă populară din ţară, atât din punct de vedere a capitalului deţinut, cât şi a suceeselor obţinute în plan economic, social şi cultural. La 13 ianuarie 1902, la iniţiativa sa, s-a înfiinţat în comuna Novaci Banca Populară ,,Gilortul’’, cu un capital de 72 de lei şi 26 de membri. În scurt timp, ea ajunge să deţină un capital social de 35 000 lei, iar împrumuturile ajung la 136 000 lei.

La rugămintea sătenilor, în 1904, Consiliul de Administraţie al băncii a arendat pe 5 ani moşia Novaci, în întindere de peste 7 000 hectare, cuprinzând şi munţii Larga, Tâmpa, Pleşa Tâmpei, Plopu, Cerbu, Rânca şi Măgura. În următorii ani, Dumitru Brezulescu a început o intensă corespondenţă cu proprietarii moşiei, reuşind să cumpere, treptat, părţile deţinute de aceştia. Cumpărarea definitivă are loc la 29 noiembrie 1907, când Banca Gilortul a achiziţionat, prin licitaţie publică, restul de moşie contra sumei de 400 500 lei. În acţiunea sa de cumpărare a moşiei, Dumitru Brezulescu a fost ajutat de colegul său de facultate, I.G. Duca, director general al Casei Centrale a Băncilor Populare, care, drept recunoştinţă a fost ales preşedinte de onoare al Băncii Populare Gilortul. După cumpărare, moşia a fost împărţită astfel: munţii şi pădurile au rămas în proprietatea băncii, plaiurile, locurile de păşune şi cursurile de apă au fost cedate în folosinţa gratuită a sătenilor, iar terenurile arabile şi fâneţele au fost scoase la vânzare. Între anii 1907 şi 1911 are loc o adevărată împroprietărire a novăcenilor, cu diferenţa că ei l-au cumpărat la preţul de 120-300 lei pogonul, ceea ce reprezenta 1/6 din valoarea pământului. Acum au primit pământ şi familiile din satul Novaci Străini, urmaşii crescătorilor de oi veniţi din Mărginimea Sibiului, ceea ce duce la împământenirea lor definitivă. Astfel, prin intermediul Băncii Gilortul, Dumitru Brezulescu a realizat o măreaţă operă socială, care a pus bazele Novaciului modern. Din păcate, el s-a stins în floarea vârstei, la doar 36 de ani, dar amintirea faptelor sale dăinuie în inimile novăcenilor până astăzi.

Banca „Gilortul” în perioada interbelică

După moartea sa, în anul 1916, a fost ales ca director al Băncii Gilortul, avocatul Ion Dem Petrescu, originar din Polovragi, care s-a dovedit un demn urmaş al lui Brezulescu şi care va realiza multe din proiectele pe care acesta nu a mai avut timp să le materializeze. Între 1918-1920 Banca a vândut novăcenilor constituiţi în Obştea Cerbul munţii Plaiul, Măgura, Cerbul şi Plopul în suprafaţă de peste 2500 hectare. La 9 iunie 1923, Banca Populară Gilortul a donat Ministerului Sănătăţii un imobil în valoare de un milion de lei, pe care îl cumpărase de la urmaşii lui Brezulescu pentru înfiinţarea unui spital ,,cu cel puţin 20 de paturi, care să poarte numele de Vlădoianu-Brezulescu’’. În anul 1926 s-a hotărât construcţia în Novaci a unui nou local de şcoală cu 4 săli de clasă, cancelarie, muzeu şcolar, locuinţă pentru director, dependinţe, şcoală care s-a numit ,,Alexandru Ioan Cuza’’ şi care a fost terminată în toamna anului 1933. În acest scop, Banca Populară Gilortul ,,însufleţită de dorinţa de a sprijini cât mai mult ridicarea culturală a sătenilor noştri şi în special de a putea contribui la împodobirea comunei Novaci cu un măreţ local de şcoală’’ a dăruit şcolii un teren în suprafaţă de un pogon în centrul comunei, iar pentru completarea fondurilor necesare construcţiei a fost organizată o mare serbare populară în zăvoiul băncii.

În 1929 începe o perioadă dificilă pentru Bancă, care, prin reducerea creanţelor în urma aplicării legii conversiunii datoriilor agricole, a suferit o pierdere de 5 347 248 lei, din care s-a acoperit cu ajutorul acordat de către stat suma de 3 743 073 lei, iar restul de 1 604 175 lei au fost acoperiţi din fondurile proprii. În ciuda acestor greutăţi, Banca Gilortul a construit în anii 1930 un local propriu modern, în care va funcţiona un hotel şi un restaurant. Dumitru Brezulescu a intuit şi potenţialul turistic pe care îl avea Rânca, dar abia după moartea sa, Banca a construit aici 6 cabane cu câte 5 camere fiecare, punând piatra de temelie a viitoarei staţiuni turistice Rânca. Mai mult, ea a donat, la 18 mai 1937, Oficiului de Educaţie şi Îndrumare a Tineretului Român 2500 m.p. în muntele Rânca, iar la 8 decembrie 1938 o suprafaţă egală a primit organizaţia de tineret ,,Straja Ţării’’. La 23 mai 1945 are loc o nouă donaţie ,,pentru dezvoltarea turismului în această regiune’’ către ,,Oficiul Naţional de Turism’’, care construise deja o cabană pe un teren de 1000 m.p.

Apogeu şi decădere

La 15 ianuarie 1935, Banca Populară Gilortul arendează Primăriei Novaci un teren în centrul comunei pentru târgul săptămânal de vite: ,,Primăria nu va plăti nici un fel de arendă Băncii proprietară, care, prin acest gest, înţelege, ca şi în trecut, să contribuie la propăşirea din punct de vedere economic a satelor şi în special a comunei Novaci’’. Tot din iniţiativa Băncii, la 27 iunie 1937 au demarat lucrările de construcţie a unei microhidrocentrale pe râul Gilort. Acestea s-au încheiat în septembrie 1939, uzina electrică având o putere instalată de 150 Kw, Novaciul devenind, astfel, prima comună din Oltenia iluminată electric. În timpul celui de-al doilea război mondial, Banca Gilortul a contribuit la aprovizionarea cu hrană a locuitorilor, numai în perioada septembrie 1940-aprilie 1941 distribuind 18 vagoane cu porumb populaţiei. Tot în această perioadă a donat terenul şi a contribuit financiar la construirea ,,Centrului Administrativ Novaci’’, în care se vor muta toate instituţiile locale: Primăria, Pretura, Judecătoria, Postul de Jandarmi, Percepţia, Ocolul Tehnic, Serviciul Veterinar, Oficiul Poştal etc. La 7 august 1948, Banca Gilortul donează Direcţiunii Generale a Drumurilor din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice un teren de 3000 m.p., pe care se afla un imobil compus din 6 camere, un şopron şi o magazie. Peste puţin timp, la 29 august 1948, Banca Populară Gilortul fuzionează cu Cooperativa ,,Sf. Ioan Botezătorul” din Novaci, rezultând Cooperativa de aprovizionare, desfacere şi forestieră ,,Gilortul,”, cu două secţiuni economică şi forestieră. În total noua societate avea 1828 de membri şi un capital subscris de 4 953 000 lei.

În acelaşi an, aceasta a fost desfiinţată de regimul comunist, toate bunurile sale intrând în proprietatea statului. Astfel şi-a încheiat existenţa ,,minunea de la Novaci”, cum au numit-o mulţi, rămânând, peste ani, amintirea unor oameni care şi-au pus talentul, energia şi munca în slujba semenilor şi a interesului public.

Cristian Grecoiu , sursa verticalonline.ro