Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade

duminică, 4 septembrie 2011

O prinţesă româncă, ocrotitoarea lui Adolf Hitler!

În 1922, Adolf Hitler (1889 – 1945) era la începutul ascensiunii sale politice, în timp ce prinţesa 
Elsa Cantacuzino, căsătorită Bruckmann, era gazda influentă a unui salon din München în care se întâlnea elita Germaniei, formată din industriaşi, scriitori şi artişti. Hitler şi prinţesa Cantacuzino, fata prinţului român Teodor Cantacuzino, s-au cunoscut la o petrecere, iar Hitler a profitat din plin de această întâlnire. Prin intermediul româncei, a cunoscut oameni bogaţi, care au finanţat partidul naţional-socialist. După doar 10 ani, Hitler devenea cel mai temut şi respectat om din lume.

Prinţesa Elsa Cantacuzino s-a măritat în 1898, la 33 de ani, cu Hugo Bruckmann, un proprietar de editură din München, cei doi devenind în scurt timp animatorii înaltei societăţi din oraşul german. În salonul vilei lor se întâlneau industriaşi, dar şi oameni de cultură, precum scriitorul Thomas Mann şi poetul Rainer Maria Rilke. Soţii Bruckmann, la fel ca majoritatea elitei germane a epocii, aveau simpatii de dreapta, astfel că întâlnirea Elsei cu Hitler în 1922, la o petrecere, a fost prilejul împărtăşirii aceloraşi afinităţi politice. Hitler avea atunci 33 de ani şi tocmai formulase programul politic al Partidului Naţional-Socialist Muncitoresc German. Formaţiunea se afla la început şi avea nevoie de fonduri. Elsa, care se înscrisese în mişcarea naţional-socialistă, i-a promis lui Hitler că îl ajută.

A avut grijă de banii din conturile elveţiene

Elsa l-a invitat pe viitorul Führer în salonul ei, pentru a cunoaşte industriaşi şi patroni din industria grea, care să contribuie cu bani la dezvoltarea noii mişcări. Mai mult, Elsa s-a ocupat de dirijarea fondurilor, trecându-le prin conturi elveţiene, pentru a nu da de bănuit autorităţilor germane.

I-a corectat «Mein Kampf»

Prinţesa Cantacuzino i-a făcut lui Hitler corectura la “Mein Kampf”, cartea autobiografică a viitorului Fuhrer şi baza ideologică a NSDAP. Elsa şi Hugo Bruckmann au fost printre primii germani care s-au înscris în Partidul Naţional-Socialist, având legitimaţiile de membru cu numerele 91 şi 92.

În 1932, în semn de recunoaştere pentru meritele sale în ascensiunea dictatorului, Hitler i-a facilitat lui Hugo Bruckmann accesul la postul de deputat în Reichstagul ( parlamentul) german. După moartea preşedintelui Paul von Hindenburg, în 1933, Bruckmann s-a aflat printre cei care au semnat apelul oamenilor de cultură germani pentru organizarea unui “plebiscit” care să valideze cumularea funcţiilor de preşedinte şi de cancelar în Germania naţional-socialistă, fapt ce i-a deschis drumul spre putere absolută lui Hitler.

Totuşi, a existat şi un moment în care soţii Bruckmann nu au vrut să colaboreze cu Hitler. Deşi Elsa i-a făcut corectura pentru al doilea volum din cartea “Mein Kampf” (“Lupta mea”), scrisă în închisoare, soţii Bruckmann au refuzat, în 1926, să îl publice la editura lor, îndrumându-l spre un alt editor. Soţul prinţesei Cantacuzino a murit la 3 septembrie 1941, fiind înmormântat cu onoruri de stat.

Bunicul, senator român

Elsa Cantacuzino s-a născut la 23 februarie 1865, în Austria, la Traun, fiind fiica prinţului român Teodor Cantacuzino (1841-1895) şi a Carolinei Germalihn, o austriacă de viţă nobilă. Tatăl Elsei, născut în România, era fiul senatorului Dimitrie Cantacuzino (1817-1877) şi strănepot al lui Matei Cantacuzino (1750-1816), mare comis de Moldova la începutul secolului 19. La 24 iulie 1898, Elsa s-a măritat cu Hugo Bruckmann, editor german, şi s-a mutat la Müchen. Ea a trăit în Germania până la sfârşitul vieţii. A decedat în 1947, la Garmisch Partenkirchen.

Führerul i-a făcut cadou un Mercedes

În 1923, mai mulţi membri ai mişcării naţional-socialiste au fost arestaţi, în urma unui puci eşuat. Printre ei s-a aflat şi Hitler, care a fost încarcerat la închisoarea Landsberg.

Mai mult de un an, cât a stat închis, Hitler a fost vizitat de câteva zeci de ori de prinţesa Cantacuzino, care l-a sprijinit moral şi i-a transmis mesajele de încurajare ale susţinătorilor. În 1932, partidul naţional-socialist a câştigat alegerile şi a ajuns la putere, iar în 1933, Hitler a fost numit cancelar al Germaniei. Hitler nu a uitat de faptul că Elsa nu l-a lăsat la greu şi, în toamna lui 1934, drept mulţumire pentru tot sprijinul, i-a făcut cadou acesteia un superb autoturism Mercedes. De altfel, în arhive s-a descoperit că soţii Bruckmann figurau pe lista celor care primeau frecvent cadouri de la Hitler. Tot din arhive s-a aflat că în 23 februarie 1945, când prinţesa Cantacuzino a împlinit 80 de ani, Hitler i-a trimis o scrisoare de felicitare şi un buchet de flori. După două luni, la 30 aprilie 1945, Hitler se sinucidea în buncărul său din Berlin. La 7 iunie 1947, prinţesa Cantacuzino se stingea, la 82 de ani.

A fost salvat de la moarte de prietenul prezentat de Elsa

Una din cele mai importante întâlniri intermediate de prinţesa Cantacuzino a fost aceea în care l-a prezentat pe Hitler lui Emil Kirdorf, un prieten de-al ei, bogat industriaş din zona Ruhrului. După întrunirea care avut loc la 4 iulie 1927, chiar în salonul casei din München a Elsei, Kirdorf avea să devină unul dintre cei mai generoşi sponsori ai partidului naţional-socialist, primind, pentru meritele sale, ordinul “Vulturul de aur”. În jurnalul lui Goebbels, ministrul propagandei, acesta relatează un episod petrecut la 15 noiembrie 1936: “Hitler i-a spus lui Kirdorf că îşi trage un glonţ în cap pentru că are datorii foarte mari. Atunci, Kirdorf a scos pe loc 100.000 de mărci, făcându-l pe Hitler să se răzgândească în privinţa sinuciderii”.

După Libertatea.ro

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”