Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade

vineri, 11 noiembrie 2011

Toată lumea îl iubește pe Cioran

Sursa: birtkenau

Aseară, la Accademia di Romania, a avut loc un colocviu despre Cioran in Italia. În această imagine puteți observa cu atenție niște oameni care n-au mai încăput în sală și ascultau conferința de pe hol. Acești oameni erau, în majoritate, tineri italieni.

Uite că în sfârșit pot să zic de bine despre Accademia di Romania, știți că eram eu supărată pe ei că nu mi-au împrumutat cărți. Între timp lucrurile s-au mai schimbat, bibliotecara s-a schimbat și ea, am mai cunoscut oameni de pe acolo care sunt deschiși și faini și am observat că poate fi un avanpost pentru a demonstra care e adevărata Românie. În pregătire pentru începutul anului viitor, niște conferințe de care o să vă uimiți.

Revenind, aseară a fost colocviul ăsta despre Cioran, unde au vorbit vreo opt italieni și doi români și unde a venit extraordinar de multă lume, chestie surprinzătoare chiar și pentru organizatori.

Nu o să fac o recenzie, ci o să punctez câteva aspecte care mi s-au părut importante.

1. Toți vorbitorii erau relaxați și nu-i deranjau chestiile incorect politice. În prima parte a conferinței s-a vorbit despre tinerețea lui Cioran și cu toții au pomenit de apartenența lui la Mișcarea Legionară. Niciunul nu a zis, cum se bate monedă pe la noi, că ar fi fost o greșeală din tinerețe, că a fost corupt, că mai știu eu ce. Au luat-o pur și simplu ca fapt.

2. Nu prea am văzut prezentări încremenite și împănate de neologisme și citate, cum face lumea pe la noi ca să epateze. Cel mai mult m-a impresionat un nene, Mario Andrea Rigoni, care n-a făcut nimic științific, ne-a povestit cum l-a cunoscut el pe Cioran și pe fratele lui, Aurel, ne-a arătat poze din România și de la Paris și ne-a emoționat pe toți.

3. Prezentarea mea preferată a fost a lui Massimo Carloni, care a vorbit despre Cioran și virtuțile indolenței. Mamă, ce m-a mai uns pe suflet apologia nemuncii, ca pe o leneșă ce sunt, care prefer să fiu săracă și să n-am cu ce să-mi cumpăr dulciuri decât să mă vând în sclavie și să fac toată viața ceva ce urăsc.

M-am simțit teribil de bine în frântura asta de Românie normală, cu oameni culți și educați.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”