La Valu lui Traian, judeţul Constanţa, ţiganii musulmani îşi promit fetele pentru măritiş cu mult înainte de vârsta majoratului. Viitorii soţi, care sunt tot minori, trebuie să plătească sume de până la 4.000 de lei, ca “garanţie”.
Când a împlinit 10 ani, Sali Gearâp din comuna Valu - 10 km de Constanţa, şi-a dorit cel mai mult să aibă un cal adevărat, cu patru copite, care să fie numai al lui şi un bici (“cu clopoţei”) cu care să plesnească în mijlocul uliţei, pe strada Mihai Eminescu din localitate.
Anul următor, în 2011, Sali a cunoscut-o pe micuţa Ayra (care avea 12 ani) şi a renunţat la cal sau bici: s-a răzgândit şi s-a gândit rapid la o nevastă pe care s-o mângâie doar el, atunci când se va face mare şi când va avea mustaţă, şi când va obţine respectul cuvenit unui bărbat. Pe-atunci, nu ştia dacă Ayra aparţinea ţiganilor horacăi de la Făurei, sau ţiganilor daulagii (“toboşari”) de la Medgidia, ori chiar ţiganilor hadâri, care încă mai poartă şalvarii înaintaşilor. Probabil, nu avea importanţă. Sali era copil şi o dorea pe Ayra ca un copil: cu pumnii strânşi şi cu supărări orgolioase.
Negoţ : 40 de marafeţi pentru Ayra
Prin intermediari, tatăl Ayrei i-a transmis pretenţiile familiei lor: să dea, adică, acum în 2012, un „mărunţiş” de 40 de marafeţi (sau, cum se zicea pe legea de-acum, 4.000 de lei noi), iar fata va fi a lui. Atât costa promisiunea că el, Sali, o va putea lua acasă pe Ayra în scurt timp.
Conform tradiţiei ţigăneşti, cei 4.000 de lei (“başlâc parasî”) erau bani de “lapte de mamă”: părinţii fetei nu i-ar fi cheltuit, iar la un eventual divorţ, banii ar fi revenit Ayrei, care trebuia să se descurce cu ei măcar 3 luni. La vremea aceea, pe Ayra a vrut-o doar Sali: alţi ţigani musulmani (de pe la Nisipari, Medgidia, Făurei sau Castelu) nici măcar nu aflaseră ceva despre fetiţa asta căreia îi curgeau mucii pe cămaşă, avea şolduri înguste şi încă plângea după mă-sa când i se vorbea de măritiş.
Finanţare de nuntă
Febril, copilul Sali a socotit repede pe degete: 4.000 de lei însemna, poate, vreo 10-15 căruţe cu fier vechi sau vreo 1.500-2.000 de saci umpluţi cu sticle de plastic adunate la Valu sau prin canaraua podului Murfatlarului şi vândute la Constanţa, la reciclare.
Sali învăţase să numere bani: ştia, de exemplu, că la 10 saci cu plastic recuperat, Centrul îi plătea 15 lei. Bani, nu glumă! Sali nu era prea credincios, dar în ziua aceea s-a pitit într-o vizuină din căsuţa părinţilor şi s-a rugat la Allah pentru putere.
"În numele lui Allah, Preamăritul, Preamilostivul. Cel care este călăuzit de Allah nu va fi abătut din calea sa de nimeni şi cine este abătut din calea sa de către Allah nu va fi călăuzit de nimeni", a bolborosit câteva ore în surdină Sali, desculţ şi ghemuit pe o treanţă, atingând podeaua cu fruntea, psalmodiind şi inundat mereu de o căldură interioară pe care nu o cunoscuse până atunci. "Ne refugiem întru Allah fugind de răul din sufletele noastre şi de faptele noastre rele. Cu adevărat, toată lauda, slava i se cuvin Lui, pe El îl lăudăm, de la El aşteptăm ajutor şi călăuzire Lui şi cerem iertare", a mai îngânat el uşurel ceea ce mai ţinea minte de la imamul Ozgun, aplecându-se în răstimpuri cu devoţiune şi privind cu ochii holbaţi drept înaintea sa: vedea numai bani. 40 de milioane lei vechi sunt o sumă chiar şi pentru şeful de post, din Valu.
Cum o să facă el, Sali, banii ăştia?
Copilul avea de colindat între Ceair (sau Valea Dealului, cum îi spun unii) şi gara CFR din Valu lui Traian, să caute fier vechi, plastic, diamante, orice se poate vinde. Când a căzut înserarea şi afară s-au auzit doar cei din clan strigându-se pe nume, Sali a ieşi ameţit din căsuţă. El şi cei opt fraţi ai lui sunt ţigani turceşti- aşa îi numesc toţi localnicii din Valu lui Traian- dar, spre deosebire de ceilalţi din stirpea sa, care pe vremea socialismului se stabiliseră în oraşul Constanţa, el şi ai lui rămăseseră “la ţară”, la Valu lui Traian.
“Otomanii” din Constanţa purtau blugi de import din Turcia pe când Sali şi ai lui încă mai îmbrăcau panatalonii vechi, fără pretenţii, şi fustele multicolore moştenite de pe la bătrâni. Cei din clanurile Săcean sau Cotnac- “constănţeni” pripăşiţi în faimoasa Piaţă a Chiliei- purtau haine europene şi conduceau limuzine moderne pe când dincoace, la Valu, Sali rămăsese doar cu “permisul de conducere” pentru căruţa lui trasă de un măgăruş răpănos: Aziz. Oftând, copilul a ieşit în uliţă şi a luat-o cu mâinile în buzunar spre Biserica Ortodoxă, Valea Seacă.
Frământările lui Sali
Sali e sărac: nu merge la şcoală, nu are jucării, nu stă cu copiii bogaţi sau săraci. De când se ştie, munceşte sau fură. Are o cută săpată în frunte pe care cel mai turbulent dintre fraţii săi, Memet, nu i-ar fi scos-o nici cu cuţitul. Când îşi rânjeşte sărăcia colţii prea tare, Sali mănâncă şi carne de porc, cu speranţa secretă că Allah o să-l ierte pentru păcat!
Părinţii Ayrei, soţii Suleiman, sunt la fel de săraci aşa încât, ca să adune repede banii, Sali voia să apeleze la fraţii săi. Avea să-şi caute de muncă la Ţâţe Mari, proprietara unui magazinaş din cartierul Valea Seacă. Sali voia să îi taie lemne, să-i cureţe grădina, să-i sape la haznaua cea nouă. Hazna? E iarnă! Sali a rânjit strâmb: Valu e “zonă rezidenţială”, tot felul de “borţoşi” din Capitală sau din străinătate veneau să cumpere case aici, dar nu exista nici măcar canalizare.
"Prinţesa mea e săracă"
Indecis, Sali a luat-o pe lunga stradă Mihai Eminescu cu mâinile înfipte în buzunarele găurite. S-ar fi dus şi la Marinciu Narlî, unul dat afară din Poliţie pentru alcoolism, dar îi era teamă că ăla o să-l înşele şi n-o să-i dea banii pe munca la depozitul de combustibili. Un insectar de Jeep-uri bâzîia acum pe lângă Sali, pe o stradă (Mihai Eminescu) ceva mai bine asfaltată decât uliţele din Afganistan. “Mai uşor mi-ar fi fost să plătesc 4.000 de lei lângă o regină adevărată. Prinţesa mea e săracă”, îşi făcu socoteala Sali Gearâp.
Din ce-şi dădea el seama, dacă nu umplea cu pet-uri 2.000 de saci ca să-i vândă şi să-şi facă nunta, va trebui să aştepte până la majorat, la împlinirea vârstei de 18 ani. Până atunci, poate că prinţesa lui, Ayra Suleiman, chiar va deveni o regină adevărată.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/mercurialul-mireselor-de-12-ani10-carute-de-fier-vechi-sau-2000-de-saci-cu-pet-uri-961530.html
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”