"Marele Urs", gonflat de ţuţări şi panicarzi isterici

Anexarea Crimeei de către Rusia a stârnit în România un val interminabil de discuţii inutile, sterile şi isterice. Unii se dau de ceasul morţii că Rusia, "monstrul de lângă noi", s-a trezit şi România se află într-un pericol mortal. Chiar acum, noua armată roşie ar face bale la gură holbându-se la portul Constanţa. Ba, mai mult, nu ar avea de gând să se mai oprească până la Atlantic. Alţii, cu vocaţie de ţuţări, laudă (neargumentat) "meritele" lui Putin de a fi un "campion al apărării tradiţionalismului, dreptei-credinţe, al apărării valorilor cele mai pure, profunde şi sacre ale spiritualităţii noastre ancestrale, un scut în calea imperialismului UE, NATO, SUA..." Elogii interminabile pentru care Silviu Brucan ar păli de invidie. "Scânteia" lui nu a fost capabilă să-l răsfeţe pe tătucul Stalin cu panegirice pupincuriste de asemenea calibru.

Rusia s-a întins până acolo unde şi-a permis (sau i s-a permis). Nu cred că Rusia are tendinţe atât de sinucigaşe încât să îndrăznească a provoca un război cu marile puteri ale Occidentului: SUA, NATO şi UE. Vrem sau nu, ne place sau detestăm cele trei entităţi politico-militare, acestea sunt creatoarele lumii unipolare în care trăim. Nu, lumea unipolară nu a încetat să existe. Acum doar i s-a acordat pretextul de a-şi consolida poziţia. Anexarea Crimeei de către Rusia este o mană cerească pentru Statele Unite. Poporul american s-a cam săturat ca armata Statelor Unite să fie hârşâită prin războaie pe care nu le înţelege şi de unde copiii i se întorc în coşciuge. Poporul american nu prea mai avea înţelegere pentru pomparea exagerată şi fără sfârşit a unor sume colosale pentru finanţarea războaielor din Orient. Ei bine, acum ce fel de american e acela care nu va achiesa la hotărârea Washingtonului de a investi sume şi mai mari de bani pentru a fi pregătită de un eventual conflict cu duşmanul tradiţional-etern, Rusia?! Ei, să vedeţi acum ce buget de "apărare" vor avea Statele Unite... Statelor le este benefică acţiunea Federaţiei Ruse din Crimeea pentru că SUA au făcut eforturi considerabile să arate că lumea nu este unipolară, inventând "superputeri" şi pericole planetare.

NATO, la rândul său, se va înarma cu cele mai noi (şi evident, costisitoare) arme şi vor primi noi membri în alianţă. UE va scoate de la naftalină planul său de a crea o armată unională, iar momentul este mai prielnic decât oricând altcândva.

De partea cealaltă Rusia beneficiază de o armată care ar putea părea gigantică. Şi chiar este, dar nu e raportată la graniţa totală a Federaţiei. În cazul unui război pe mai multe fronturi, ar fi absolut disproporţionată. Graniţa este imensă, iar un razboi cu Statele Unite ar însemna aproape sigur un atac simultan pe mai multe fronturi. Rusia din nefericire pentru ea nu are prieteni, iar potenţialii aliaţi sunt insignifianţi ca forţă militară. Nici măcar Iranul nu este un aliat sigur pentru că nici Rusia nu i-a fost la rândul ei un aliat sigur şi nici măcar un partener de afaceri (militare) loial. Să ne amintim afacerea sistemului de apărare antiaeriană Tor-M1, pe care Moscova l-a vândut Teheranului. Codurile pentru penetrarea aceluiaşi sistem de apărare Moscova le-a livrat Israelului, care la rândul său i-a dat codurile dronelor pe care le-a vândut Georgiei. Trocul ăla a fost o adevărată găinărie. O găinărie tipică pentru regimul lui Putin care nu a reuşit să fie onest cu niciun partener de afaceri, cu niciun aliat, cu absolut nimeni. Nu şi-a urmărit decât interesele proprii imediate. Până şi pe "fraţii sârbi" i-au folosit mereu ca un subiect de şantaj în disputele cu Occidentul. De fiecare dată când Serbia se afla în conflicte dramatice (conflictul yugoslav, conflictul din Kosovo şi bombardamentele NATO) Rusia tuna şi fulgera la adresa Occidentului, ameninţând cu implicarea sa directă pentru apărarea Serbiei. Occidentul a ştiut că foamea "marelui urs" se potoleşte cu credite nerambursabile pentru "reconstrucţia post-sovietică" a Federaţiei. Zilele trecute am asistat la o altă trădare a speranţelor poporului sârb, din nou sedus şi abandonat de "Maica Rusie". Putin a recunoscut legitimitatea secesiunii provinciei Kosovo făcând o paralelă între situaţia provinciei sârbeşti care şi-a declarat independenţa şi cea a Crimeei anexată de Rusia.

Să mai amintim diferendele Rusiei cu Japonia pe tema insulelor Kurile, diferendele cu China (extrem de dependentă de investiţiile americane şi europene) şi exemplele pot continua....

În ce priveşte înzestrarea armatei Federaţiei Ruse, aceasta este net inferioară Statelor Unite şi NATO. Diferenţa este atât de mare încât e şi absurd să ne gândim că în eventualitatea unui conflict militar ar avea o altă soartă decât cea a învinsului. Departe de mine de a fi chiar şi un firav admirator al respectivelor entităţi. Dimpotrivă, le detest pe toate, aşa cum detest şi Rusia lui Putin care ucide naţionaliştii pe străzi, cu sânge rece şi fără remuşcări.

Sunt unii care afirmă că Rusia este în plină ascensiune. Până acum eu nu le-am văzut argumentele. Să ocupi o parte din teritoriul unei ţări aflată în plin haos şi unde majoritatea covârşitoare a populaţiei îţi este aliată, nu este o dovadă de forţă. Şi nici măcar nu şi-au asumat acţiunea militară! Economia rusă este paralizată de găştile oligarhilor lui Putin. Economia rusă e departe de a fi un "tigru economic", e cel mult o hienă. Aliaţii Rusiei sunt, aşa cum am spus, de mâna a doua sau a treia. Şi nici măcar nu sunt aliaţi cerţi! Armata rusă beneficiază de o tehnică inferioară Occidentului şi incapabilă să apere imensa graniţă a Federaţiei. Iar conflictele redudabile în care să îşi arate forţa şi "adevărata valoare" au lipsit armatei ruse. În vremea asta, armata SUA este implicată în enumărate conflicte terestre, iar giganticele portavioane împânzesc cu armele cele mai performante toate oceanele planetare. Nu îmi place să recunosc omnipotenţa acestui jandarm universal, dar ea este reală. Chiar extrem de periculoasă.

Aşadar, să ne calmăm. Rusia este un zmeu pentru Estul Europei numai dacă i se permite.... Până atunci, rămâne un urs gonflat de ţuţări şi panicarzi isterici.

Victor Brădescu