În veacul nostru, românii sunt obișnuiți să defăimeze realizările împlinite de compatrioții lor. A-i asculta, a-i crede, ar fi să dezesperăm de neamul românesc și destinele lui. Și totuși cineva trebuie să fie complect insuficient atunci când, cu toate defectele în care a persista ni se pare o virtute, nu vede în stadiul actual al românismului puterile nemărginite acumulate dintr-un glorios trecut și garanția vădită a unui viitor de strălucire. Avem între noi oameni complect consumați ca vlagă și rasă, ei văd în oglindirea propriului lor reflex, perspective negre în evoluția neamului. În alții, din fericire în cei mai mulți, vibrează forțele ascensionale și optimiste ale rasei, spiritul viu și creator al acelei admirabile filiere ancestrale pe care o găsim în undele furtunoase și zbuciumul de fiecare clipă al generațiilor ce se succed.
Popoarele sunt ca și astrele; unele au o lumină proprie, altele o lumină împrumutată. Poporul român a avut de-a lungul veacurilor o viață națională proprie și în originalitatea unui trecut fără asemănare trebuie căutate căile viitorului. În acest trecut trebuie citite destinele neamului, care ne apar plămădite din vifor și zguduiri dar care, ca și râul care se varsă în mare, nu dezminte izvorul de unde pornește.
Pentru poporul nostru, fiecare etapă de afirmare a însemnat o revoluție, pe care a scris-o cu sânge jertfind tot ceea ce a avut mai eroic în el, pentru a se întrece în sine, pentru a nu se rușina în fața amintirilor strămoșești, pentru a nu pleca fruntea în fața spadei vecinilor.
Crescut și adesea umilit în propria sa ticăloșie mărit și glorificat prin acel sânge care, risipit din belșug, a înroșit izvoarele amintirilor străbune, de unde precedem și care ne-au dominat sufletul timp de două milenii, poporul român a știut de-a lungul veacurilor să se consacre sau să moară pentru o idee pentru ca în fine, azi să trăiască în expresia acestei vitalități milenare și pentru triumful ei. Decăderile și înălțările sale dedesubtul și deasupra nivelului istoriei constituie linia sinuoasă a drumului național, care niciodată n-a încetat a ființa în decursul istoriei. Fără lumina vie a conștiinței naționale, văzute prin prisma acestor adevăruri, nimic nu se poate construi în câmpul României de mâine.***
Dar idealul „nație” nu poate fi despărțit de idealul „muncă”. Truda organizată a poporului, a tuturor, asigură optimismul individual, un prezent de „forță”, și un viitor de „strălucire”. - firmațiunile glorioase ale veacurilor trecute urmează a fi căutate în sforțările războinice și pregătirea acestora. În vremurile în care trăim predomină războiul economic și pregătirea lui este noua etapă ce se deschide în fața evoluției popoarelor. În consecință, afirmarea de căpetenie în organizarea nației, trebuie azi căutată în exploatarea sistematică pentru binele general, a muncii naționale. - A dispărut exploatarea muncii în favoarea categoriei privilegiațiilor. Patriotismul romantic al veacului trecut, alunecă fără voia noastră, pe linia nouă de întrecere a popoarelor, prin randamentul organizat al producțiilor naționale. Singură economia constructivă, înscrie azi popoarele în cartea civilizației mondiale.
„Nici un petec de pământ fără producție maximă”, „niciun braț fără întrebuințare precisă în angrenajul muncitoresc, nici o minte lăsată în afară de contribuția generoasă pentru procesul de afirmare economică, iată primatul cetățenesc și național, iată comandamentul imperativ al vremii către nație și către fiecare dintre noi. Naționalismul nu mai este azi, ca în veacul trecut o simplă dispoziție sufletească, o chestie de conștiință și atât; acest simțământ vital pentru existența și afirmarea popoarelor, cere azi un solidarism concret exprimat, un efort organizat și unitar al energiei naționale.
În fața lumii noi ce se deschide, libertatea individuală va suferi oarecare îngrădiri, determinate de structura nouă a cadrului maselor. este imposibil ca efortul individual să fie lăsat la bunul plac al fiecăruia. Acest fel de libertate în lumea nouă ce apare se numește anarhie. În noua orânduire de lucruri, în care numai marile rezultate ale economiei naționale comptează, libertatea individuală deieri este înlocuită prin libertatea activării conform marilor linii trasate de economia națională. În locul libertății anarhice apare conștiința activării încadrate, ideia de a folosi tuturor, folosind sieși.
Fără aceste îngrădiri a concepției vechi despre libertate, prosperitatea indivizilor devine o imposibilitate iar afirmarea națională rămâne o iluzie.
Ne întrebăm dacă este just ca dreptul de libertate individuală să sufere ăngrădirile de care vorbim mai sus. Pentru a răspunde e necesar să ne raportăm la completa suprimare a libertății individuale pe timpul războiului de sânge între popoare. În acest caz subordonarea voinței individuale regulilor militare colective, devine lege. În timpul epocilor în care războaiele economice sunt la ordinea zilelor, se cere numai o îngrădire a libertăților individuale, în scopul îndrumării generale a activităților individuale spre a nu produce disonanță în economia colectivă a nației și spre a da putința armonizării eforturilor pentru dobândirea maximului de randament pe frontul producției naționale.
să nu uităm că războiul economic este cea mai avansată latură a razboiului modern, e războiul invizibil în care ordinea de bătaie aparține marelui anonimat și că la popoarele slabe și neorganzate conducerea este lăsată la îndemâna factorului „hazard”. - Frontul de luptă este înfățișat prin piețele interne și cele internaționale umane, iar combatanții prin brașele muncitoare și toate energiile și toate energiile productive ale unei națiuni.
În locul eforturilor sângeroase și explozive, războiul ecoomic reclamă continuitatea într-un ritm rapid, unitar și armonic a tuturor ramurilor de producție națională. Comandamentul unic este și aici singrul care asigură succesul. Voința de a învinge în războiul economic trebuie să aparțină fiecărui cetățean, reprezentând singura onoare cetățenească, ce trebuie să anime pe conducători de la cea mai înaltă treaptă, până la lucrătorul cel mai umil. De altfel aici trebuie întrevăzută legea noii solidarități sociale.
Ideia de libertate prin muncă, mai sus tălmăcită, exprimă contribuția național-socialismului în consolidarea României moderne. Aceste adevăruri sunt pretutindeni în lume, în plină și efervescentă desfășurare. - A le adopta cu un moment mai devreme înseamnă a asigura României câștigarea războiului economic, în care, din nefericire, suntem azi angajați numai pe latura unde păstrăm o timidă și păgubitoare defensivă.
Naționalism, razboi economic și libertate individuală, punctul XII din lucrarea „CREZ NOU (ideia național-socialistă)”, publicată în anul 1932 și semnată de Ștefan Tătărescu, președinte al Partidului Național-Socialist Român.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”