Gugulania, Tara zeului Zamolxe

Pe vf Godeanu. Crucea care marcheaza virful si in fundal, virful Gugu

Dupa ce am scos din "naftalina" internetului articolul despre Momarlani, care a avut succes fiind preluat si de alte saituri -frontpress.ro si nationalist.ro- acum publicam un material despre Gugulani si Gugulania banateana. O comunitate plina de farmec pe care il simti insa mult mai bine atunci cand ii calci meleagurile. Prezentam acum un material pe care Opinii libere l-a descoperit pe saitul hotnews.ro

Vârful Gugu

Aproape 100.000 de romani se falesc cu numele de gugulani. Pe ei ii uneste o istorie construita in jurul Varfului Gugu, obiceiuri neschimbate de veacuri, faima de a produce cele mai bune mere. Si mandria.

Tara aceasta de langa noi exista de mai bine de 2.000 de ani, dar nu este trecuta pe nici o harta. Se numeste Gugulania. Avem nevoie de o lectie de geografie, nu-i asa? Delimitare teritoriala: Valea Bistrei, incepand de la Bucova la Caransebes, culoarul Timis – Cerna, pana la Teregova, Rusca, Valea Higegului, Muntii Godeanu, pana la izvoarele raului Bistra. Forma de relief predominanta: munte.

Vechea vatra a Gugulaniei se afla pe cel mai inalt varf al Muntilor Godeanu, Gugu (2.291 m), iar capitala se gaseste la Caransebes. Populatie: 80.000 de locuitori. Ocupatii de baza, prin traditie: agricultura si cresterea animalelor, negotul cu mere.

De religie ortodoxa, gugulanii sunt considerati "de cea mai curata origine dacica", iar leaganul poporului, Varful Gugu, este numit "muntele sacru al lui Zamolxe".

Oamenii si muntele lor sfant fie se ascund privirii muritorilor, fie se falesc. "... Acest cel mai inalt pisc al Masivului Godeanu uneori se ascunde.

Daca vii din Retezat spre apus si e senin si soarele straluceste in sens avantajos, Gugu poate fi invaluit in ceata, sau cine stie cum si in ce, fiindca pentru vedere apar numai cerul si orizontul, ca si cum muntele ar fi straveziu", nota Victor Kernbach, in "Muntele ascuns al lui Zamolxis", din "Romania pitoreasca" nr.7/ 1972.

Gugulanii se ascund in spatele portilor inalte, in curtile interioare ale caselor lor, in spatele obloanelor trase peste ferestrele de la strada. Asa i-am gasit la Turnu Ruieni, dar asa ii vezi pretutindeni in tara lor, Gugulania.

DOMINO ARHITECTURAL. De cand am intrat in Banatul montan, privirile ni s-au lovit de casele fara curte si fara gard la strada si de storurile de lemn bine trase peste ochiurile de sticla. Casa langa casa, pe un singur nivel, dar inalt. Parca ar forma o singura cladire, intinsa cat satul. Peretii "exteriori" se sufoca unii intr-altii, intr-un joc asemanator unui domino pentru Gulliveri.

Usile, de cele mai multe ori metalice, sunt mari, ca niste porti. Rareori vezi vreuna intredeschisa, si-atunci nisa oferita cu zgarcenie ochilor curiosi nu-i mai lata de un deget. Nu poti sa nu te intrebi ce-or avea de ascuns oamenii astia?! Arhitectura este de sorginte austriaca, dar locatarii sunt gugulani. Mai vezi pe cate unul batran la poarta, pe bancuta, privind trecatorii.

Copiii, foarte putini, bat mingea pe la vreun colt de strada.
(...)
DEMOGRAFIE. Doar un copil, maximum doi – si atunci accidental – este limita numarului de urmasi in familiile de gugulani. Natalitatea si mortalitatea se echilibreaza una pe alta printr-o lege nescrisa, de cand lumea, in Gugulania. Mai mult de unu-doi copii nici n-ar avea loc sa creasca intr-o casa sufocata de peretii gospodariilor vecine.

Asa, averile raman in familie si nici nu apar certuri pe mosteniri. Gurile celor de la ses spun despre falosii urmasi ai dacilor de la Varful Gugu ca de zgarcenie nu fac mai multi copii. Locuitorii acestei tari de sub ochii nostri stiu insa mai bine cum sa-si duca numele mai departe, asa cum i-a invatat zeul din vechime, Zamolxe.

MOSTENIRE GREA
Gugulanul ar putea fi descris pe scurt ca un om de zona de munte, un iubitor de frumos, in ciuda naturii aspre, si care pastreaza cu sfintenie traditiile.

Pentru ca gugulanii, cu obiceiurile si felul lor de a fi, ar putea fi descrisi prin elementele de infrumusetare ale portului si gospodariilor, duse pana la extrem, "din fala", si care inglobeaza elemente ale culturii de la inceputul lumii si pana acum. Ceapsa si opregul sunt, astfel, elemente ale portului popular gugulan cu rol estetic.

Nicoleta Guma, directorul Muzeului Judetean de Etnografie si al Regimentului de Garda din Caransebes, asociaza aceste elemente, caracteristice acestei zone, cu reprezentari de pe ceramica culturii Hamangia. Obiceiurile impamantenite in tara gugulanilor pastreaza puternice reminiscente ale culturii dacice precrestine.

Motiv pentru care sunt considerati, de multe ori, mostenitorii cei mai vrednici ai inaintasilor nostri.

EMBLEMA
"Gugulan cu car cu mere Si cu frumoasa muiere Ma dusei sa cumpar mere Si cu ochii-s la muiere Gugulanu-i om cu minte El ti-o spune mai ’nainte «Eu vand mere, eu vand pere, Dar nu-mi vand a mea muiere»"
(Achim Nica, "Gugulan cu car cu mere")
(articol de Dana Ciobanu, Doru Cobuz / Jurnalul national)
*************************************************************************************
Mai jos, un material pe aceeasi tema extras de pe saitul universulpadurii.ro
Muntele Gugu - interzis celor slabi de înger
Situat în Masivul Godeanu, varful Gugu (2291 m) este terapia potrivita pentru cei care simt ca viata nu le mai ofera nici o surpriza.

Daca ai inima tare, nervii acasa, picioare bune si te întrebi de ce sa dai doua milioane si jumatate pe o camera de doua stele la mare, le spui prietenilor sa-si scoata rucsacul din dulap, sa-si cumpere conserve si va urcati într-un tren care merge spre Otelu Rosu, aflat la 25 de kilometri de Poiana Marului – Caransebes, unde traiesc gugulanii – numiti astfel dupa Muntele Gugu, situat în punctul unde se întalnesc Transilvania, Oltenia si Banatul. De la gugulani va luati rachie de Banat – o licoare din prune care ajunge la 50 de grade si se tine trei ani, înainte de-a o da pe gat cand ti-i frig sau frica (stie Gugu de ce), în butoaie cu doage din salcam, stejar si dud.

Traseul de creasta al Masivului Godeanu dureaza una-doua zile si e musai ca de-aici sa deviezi spre Gugu. Pajisti deasupra padurii, traseu la 2000 de metri marginit de vaile raurilor Ses sau Bran, dar si Caldarea Gugului, cu lacul aferent.

Daca ai campat în vale si ai auzit povestile Gugului, numit si “cel ce se ascunde privirilor”, dupa unele scrieri taman Kogaionul, muntele sfant al dacilor, unde a trait o perioada, într-o pestera, Zamolxe, stai cascat sa te convingi ca, între anumite ore, varful dispare. Unii povestesc ca au vazut explozii de lumina tasnite chiar din munte. Acum multi ani, niste cercetatori au vrut sa consemneze fenomenele si la finalul expeditiei puteau sa jure ca luminile au saltat varful spre cer si ca n-au închis un ochi din cauza unor energii inexplicabile. O a doua comisie urma sa ajunga acolo dupa disparitia unui avion. Observatiile lor? Stari nemotivate de spaima, senzatii de sufocare, impresia ca sunt priviti, explozii luminoase în varf. Si nimeni nu a putut explica de ce nu a retinut pelicula nimic din cateva ore de înregistrare. O fi legenda lui Gyges (300 î.Hr.), care avea un inel care te facea invizibil?Istoriile misterioase au împanzit lumea. Nu e an sa nu gasesti turisti din Germania, Franta sau Suedia, care sa nu stea cu aparatele în trepiede pentru a surprinde exploziile luminoase. Unii vin cu bicicleta, dar ca sa te tina aici picioarele trebuie sa te cheme Miguel Indurain.