Ce mai "otrăveşte" Coca Cola în afară de organismele noastre

de Ionuț Dulămiță

Într-un secol și un sfert de viață carbogazoasă, colosul american a fost învăluit în critici și controverse efervescente, care par să se fi întețit începând cu anii 2000. Nu le vom înșira pe toate, ci vom stărui asupra uneia dintre preocupările noastre principale: mediul. 

Deși Coca Cola a inițiat recent o amplă campanie de ecologizare cu obiective îndrăznețe, trecutul său nu prea îndepărtat poartă însemnul toxicității și al crizei apei în cadrul unor comunități locale ce practică agricultura de subzistență. 
Aici avem în vedere studiile realizate în 2003 și 2006 de către Centrul pentru Știință și Mediu (CSE) din India, care au găsit un nivel de pesticide situat dincolo de limita de siguranță în băuturile cu conținut de cola. Uu studiu realizat de BBC în 2003 a depistat la rândul său niveluri periculoase de substanțe toxice în mlaștina cu reziduuri generată de o fabrică Coca Cola din sudul statului indian Kerala, pe care compania americană le vindea agricultorilor locali pe post de îngrășămât. Testele realizate atunci de publicația britanică în colaborare cu un laborator științific au arătat că materia reziduală era inutilă ca îngrășământ și conținea o serie de metale toxice, printre care cadmiul și plumbul.

„Ce este și mai grav este că această contaminare s-a extins asupra resurselor de apă”, spunea la acea vreme cercetătorul principal din spatele studiului, David Santillo, „ într-un puț din apropiere înregistrându-se niveluri de plumb aflate mult peste limita fixată de Organizația Mondială a Sănătății”. Cu toate acestea, vicepreședintele indian de atunci al Coca Cola, Sunil Gupta, spunea la acea vreme că îngrășămintele cu pricina nu impuneau nici un pericol pentru sănătate – bazându-se pe dovezile științifice ale companiei – și că au fost primite cu bucurie de către agricultorii locali, care nu își permiteau produse branduite. Agricultorii indieni par să fi mers chiar mai departe, potrivit The Guardian, ajungând să-și stropească recoltele direct cu Coca Cola în loc să folosească insecticide scumpe precum cele ale companiei Monsanto. În urma acestor informații, o serie de state au interzis băuturile Coca Cola, alături de alte băuturi nealcoolice, însă Înalta Curte din India a revocat ulterior deciziile, pe motiv că doar guvernul federal poate interzice produse alimentare.

Doi ani mai târziu, pornind de la acest scandal, Institutul pentru Energie și Resurse (TERI) din New Delhi – condus de Rajendra Pachauri, directorul IPCC – publica o cercetare în care analizase șase fabrici de îmbuteliere Coca Cola și în care susținea că apa folosită la fabricarea băuturilor era curată și sigură pentru sănătate – concluzie respinsă de CSE pe motiv că doar apa fusese testată, nu și restul ingredientelor. TERI a subliniat totuși că Coca Cola trebuie să facă eforturi de conservare a resurselor locale de apă din India, iar aici avem de-a face cu o altă problemă – în ultimii ani, compania americană a fost criticată susținut pentru împuținarea resurselor de apă vitale pentru unele comunități locale. Aici vorbim tot de India. Potrivit antropologului Ananthakrishnan Aiyer, de la Universitatea din Michigan, care a scris despre acest aspect în Jurnalul de Antropologie Culturală, în 2008, problema persistentă cu lipsa apei din India s-a transformat într-o adevărată criză după instalarea companiei americane în zonă.

„O secetă severă produsă în Kerala în 2004 a complicat lucrurile, [satul] Plachimada fiind declarat ca ‘sărac în apă’ în 2005. În 2005, situația din Plachmida a început să fie reprodusă pe măsură ce lupta pentru drepturile asupra apei și a irigațiilor s-a răspândit și în alte comunități rurale din țară, ceea ce a condus la o serie de demonstrații împotriva companiei Coca Cola”. Aici o putem aminti pe cea din decembrie 2009, când peste 2.000 de săteni din nordul Indiei înarmați cu bannere pe care scria „Climate Justice Now” au mărșăluit până la fabrica Coca Cola din zonă și au cerut închiderea ei. Protestatarii s-au mâniat pe companie pentru că extragea prea mult din resursele de apă subterană și îi împiedica să-și procure cantitatea vitală. De la deschiderea fabricii Coca Cola respective în satul indian Mehdiganj, în anul 2000, nivelul apei din zonă scăzuse cu șase metri până la momentul protestului mai sus amintit, iar când seceta a lovit regiunea în 2009, recoltele au fost distruse și localnicii nu au mai avut cu ce să-și asigure traiul.

Rezervele insuficiente de apă și proasta gestionare a acestei probleme au instituit în India o adevarată criză ecologică și la nivel uman, scria atunci The Ecologist, criză pe care schimbările de climat ar putea să o înrăutățească. La momentul publicării articolului din The Ecologist, două fabrici cu însemnele companiei americane din India fuseseră deja închise sub presiunea sătenilor privați de apă. Doar că în majoritatea acestor dispute, mai scria publicația britanică, săracii ajung în cele din urmă să-și lase garda jos. „Cei bogaţi reuşesc să-şi achiziţioneze pompe puternice şi să extragă tot mai mult din rezervele de apă, fără limite”, explica la acea vreme Tom Palakudiyil, de la organizaţia internaţională nonprofit WaterAid. „Corporaţii gigant ca Coca Cola sau alte mari industrii cu multă putere asupra administraţiei locale reuşesc să-şi instaleze conducte care trec pe lângă sate”.

Patrick McCully, de la asociaţia de mediu International Rivers, îi dădea dreptate: „Nu există nici o formă de regularizare, aşa că oricine e liber să-şi înfigă pompele în pământ”. Iar cei care au avut de suferit au fost fermierii indieni care practică agricultura de subzistenţă. Acum doi ani se estima că, fără resursele necesare de apă, 70% dintre ei ar putea rămâne cu ochii-n soare. Lipsiţi de mijloacele adecvate de trai, aceştia migrează în număr mare spre oraşe, sporind problemele deja existente acolo şi adâncindu-şi sărăcia. Iar populaţia în creştere a Indiei şi modificarea regimului alimentar acutizează problema lipsei de apă, a completat atunci David Molden, de la International Water Management Institute din Sri Lanka.

Potrivit antropologului Ananthakrishnan Aiyer, Coca Cola extrăgea apă subterană gratuit (pe lângă o mică taxă plătită pentru eliminarea deșeurilor), reușind să atragă de partea sa profituri uriașe. La sfârșitul anilor ’90, prețul apei industriale era de circa 5 dolari pentru 10.000 de litri, în timp ce în India era de doar 3 cenți. „În India, apa este practic gratuită și foarte profitabilă pentru corporațiile private. Accesul la apă subterană ieftină și prețul scăzut al extragerii ei, combinat cu forța de muncă ieftină și cu eforturile statelor și guvernelor locale în atragerea ‘investițiilor străine’, toate facilitează pătrunderea coroporațiilor transnaționale în industria apei”, scria antropologul de la Universitatea din Michigan în 2008. În urma raportului TERI din 2008, Coca Cola a promis însă să-și intensifice eforturile de tratare a apei și de recoltare a apei de ploaie. De altfel, în ultima vreme, compania americană a început să pășească mai apăsat pe tărâmul sustenabilității, din moment ce folosește cantități semnificative de apă, energie sau plastic, dar și de zahăr (sursă a obezității).

În acest scop a fost lansată campania „Live Positively” („Trăiește pozitiv”), care și-a fixat niște obiective îndrăznețe: să returneze lumii atâta apă cât folosește, să-și reducă amprenta de carbon pentru operațiile de producție cu 5% până în 2015 și să recicleze toate ambalajele. Anul trecut, compania americană a introdus pe piață așa-numita „PlantBottle” („sticla din plante”), confecționată în proporție de 30% din material vegetal și 100% reciclabilă. Unele dintre băuturile sale conțin Truvia, un îndulcitor natural, fără calorii, iar prin intermediului unui acord cu Greenpeace, Coca Cola s-a angajat să elimine folosirea hidrofluorocarbonului din toate tonomatele și răcitoarele sale până în 2015. Totodată, compania a început să se discute cu consumatorii pe marginea unor probleme de mediu.

Să sperăm că măsurile ecologice vor fi pe măsura trecutului întunecat al companiei și vor îndepărta controversele în care a fost învăluită. Cum ar fi procesul intentat împotriva sa în New York, la 25 februarie 2010, de către 8 reclamanți, pe motiv că ar fi știut de și ar fi căutat să mușamalizeze acte de crimă, viol și tentativă de crimă la o filială din Guatemala. Cazul Jose Armand Palacios v. The Coca-Cola Co. a plecat de la acuzația că filiala INCASA din Guatemala a companiei americane a apelat la acte de teroare împotriva familiilor angajaților Palacios și Jose Alberto Vicente Chavez din cauza legăturilor lor sindicale. Reclamanții susțin că oficialii din Atlanta (unde se află sediul Coca Cola) cunoșteau aceste aspecte. Sau procesul și boicotul lansate la începutul anilor 2000 pe motiv că îmbuteliatorii companiei Coca Cola din Columbia ar fi apelat la grupuri paramilitare ilegale pentru a-și intimida, tortura și ucide angajații – scandal tratat în documentarul „The Coca-Cola Case”.

La acestea se mai adaugă o amendă de 68 de milioane de dolari pentru practici comerciale neloiale (acordată filialei Coca Cola din Mexic în 2005), una de 137,5 milioane de dolari pentru după ce compania a fost acuzată în statul american Georgia pentru că ar fi forțat îmbuteliatorii să cumpere inutil concentrate pentru băuturi în valoare de sute de milioane de dolari pentru a face ca vânzările să pară mai mari (2008) și una de 192,5 milioane de dolari în urma unui proces în care compania a fost acuzată de discriminare rasială. Ar mai fi de menționat că, în toamna anului trecut, Financial Times a descoperit cămultinaționale precum Coca Cola sau IBM au avut acces la fonduri UE destinate întreprinderilor mici și mijlocii, utilizate mai ales pentru a-şi muta uzinele în ţări cu forţă de muncă mai ieftină. Alte controverse și critici puteți găsi aici.

Am mai aminti doar una dintre cele mai recente, din februarie anul acesta, când un bărbat din Israel a dat în judecată franciza Coca Cola din țara sa după ce site-ul ThisAmercanLife a publicat ceea ce pretinde că este o rețetă timpurie, dacă nu chiar originală a celei mai populare băuturi de pe planetă. Rețeta cu pricina sugera că pentru aroma secretă având numele de cod „7X” este folosit alcoolul pe post de solvent. Reclamantul, de religie islamică, a dat în judecată compania în numele întregii comunități musulmane, cerând daune de 200 de euro pentru fiecare dintre cei 1,2 milioane de musulmani din Israel. Aproape un sfert de miliard de dolari în total. Cazul a lansat întrebarea dacă consumatorii merită să cunoască în detaliu ceea ce li se oferă spre consum.

http://think.adevarul.ro/2011/05/cat-de-curata-este-imaginea-coca-cola-dupa-125-de-ani/