Filmul saptamanii: Adevarul din spatele portilor Auschwitzului

Acest documentar pune la îndoială istoria oficială legată de lagărul de concentrare de la Awschwitz. Autorul său este chiar un evreu, David Cole (in fotografie cu Ernst Zundel), care trece peste cârdăşia conaţionalilor săi pentru a spune intregii lumi Adevarul din spatele portilor Auschwitzului. Acest documentar a fost interzis in multe ţări ale Uniunii Europene.


Citez din documentar:
"Este un fapt incontestabil in istorie, ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Germania a avut o retea de inchisori si lagare de concentrare, atat in Germania cat si pe teritoriul statelor pe care le-au controlat. In aceste lagare au fost trimisi evrei, prizonieri de razboi, luptatori in rezistenta, tigani si alte persoane considerate dusmani ai celui de-al Treilea Reich.
Cel mai mare lagar a fost Auschwitz, in Polonia.
Cei inchisi la Auschwitz veneau din toata Europa, barbati, femei si copii. Cei capabili sa munceasca erau folositi ca si forta de munca pentru efortul de razboi al Germaniei.
Auschwitz a fost eliberat de catre armata sovietica in ianuarie 1945.
Insa aici inceteaza consensul general.
Inca de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, ni s-a spus in mod repetat ca multe din aceste lagare au servit unui scop mai intunecat:
genocidul a 6 milioane de evrei si executia a 5 milioane de non-evrei prin utilizarea camerelor de gazare, ceea ce astazi e cunoscut sub numele de Holocaust.
Cel mai mare numar de persoane se spune ca au fost ucise la Auschwitz.
Exista insa si persoane ce sustin ca aceste acuzatii de omor in masa n-au fost niciodata dovedite.
Aceste persoane insista asupra lipsei documentelor, altele decat dovezile foarte discutabile si deja partial discreditate, furnizate de Uniunea Sovietica la procesul de la Nuremberg si marturiile nedemne de incredere ale "martorilor oculari" multi dintre ei de asemenea discreditati (de exemplu, multi dintre fostii detinuti, dar si soldati americani, inca mai vorbesc despre "gazarile" din lagarul Dachau din Germania cu toate ca oficial nu se mai mentin acuzatiile ca in acel lagar
ar fi existat camere de gazare).
Totusi, Holocaustul e un eveniment a carui importanta a crescut in mod fortat de la sfarsitul razboiului. Luat ca si fapt, de obicei e acceptat fara intrebari.
Dar cum putem sti daca s-a petrecut cu adevarat? Care sunt DOVEZILE oferite celor care nu vor sa abordeze istoria doar din perspectiva increderii?
Acest documentar se focalizeaza, printre alte, asupra uneia din aceste "dovezi", o singura piesa
intr-un foarte mare puzzle; presupusa camera de gazare din lagarul Auschwitz.
Acest documentar este primul dintr-o serie ce prezinta calatoria mea (a lui David Cole - autorul documentarului, n.t). din septembrie 1992 in Europa pentru a investiga eu insumi locurile pretinsei "Solutii Finale".
In nici intr-un caz nu se vrea a fi ultimul cuvant in controversa ce priveste Holocaustul, dimpotriva, sper ca acest documentar sa marcheze INCEPUTUL unei prea mult intarziate dezbateri deschise.
Ce e fapt si ce e doar propaganda de razboi in ceea ce priveste evenimentele cunoscute ca Holocaust?"
Cititi materialul istoricului englez David Irving, Lasati vaporul Auschwitz sa se scufunde. Un material ce nu trebuie ratat.

Descarca filmul part.1 Descarca subtitrare part.1
Descarca filmul part.2 Descarca subtitrare part.2

Puteţi de asemenea să il urmariţi online pe google video la adresele
http://video.google.com/videoplay?docid=-9018244396551481095&hl=ro
http://video.google.com/videoplay?docid=-6194561819065306389&hl=ro

Filmul saptamanii: NAPOLA (2004)

Asa cum v-am obisnuit, nu o sa va spunem prea multe despre actiunea filmului, lasandu-va voua placerea de a descoperi povestea.
Actiunea filmului de saptamana aceasta se petrece in anul 1942 si este povestea tanarului Friedrich Weimer, un adolescent german, care isi dovedeste aptitudinile fizice la competitiile de box. Asa ajunge sa fie recrutat pentru NaPolA (vezi mai jos materialul lui Eiserne Kreuze 88). Cu toata opozitia tatalui, Friedrich pleaca spre locul unde isi doreste atat de mult sa ajunga incat modifica semnatura parintelui...
Filmul este o productie germana a anului 2004, in regia lui Dennis Gansel. Actori: Max Riemelt (personaj principal), Tom Schilling, Devid Striesow, Joachim Bissmeier,Justus von Dohnanyi.
Un film ce nu trebuie ratat!

NAPOLA sau NPEA (Nationalpolitische Erziehungsanstalt = Institutie de Educare National-Politica) si AHS (Adolf Hitler Schulen)

Au existat peste 40 de astfel de scoli pe vremea celui de-al Treilea Reich. Toate aveau scopul de a crea viitoarea elita politica si militara a viitorului imperiu, care trebuia sa dureze 1000 de ani.
Infiintate inca din 1933, sub conducerea lui Joachim Haupt, ele aveau la baza scolile imperiale germane de cadeti, si doar unul din cinci aplicanti erau primiti. Se acceptau doar baieti cu varsta cuprinsa intre 10 si 18 ani (mai tarziu s-au facut si 4 scoli pentru fete) membri ai Hitler Jugend, cu origini rasiale pure, constitutie fizica si nivel intelectual peste medie. Regimul militar prusac si strictetea antrenamentului, faceau ca dupa sase ani, doar o treime din elevi sa reuseasca absolvirea. In curricula se punea accent mai ales pe educatia fizica, studiul despre rasa si despre politica.
Din anul 1936, SchutzStaffel preia conducerea NPEA prin Gruppenführer August Heissmeyer, iar in 1944 ele vor pica sub comanda insasi a Reichsführer SS Heinrich Himmler.
In urma preluarii scolilor NAPOLA de catre SS, in ianuarie 1937, vor lua nastere Scolile Adolf Hitler (AHS). Acestea din urma erau controlate direct de NSDAP, iar cei admisi erau doar baietii din HJ care s-au evidentiat prin perfomante exceptionale si si-au dovedit capacitatile de lideri.
Sa fi primit in una dintre aceste scoli insemna o mare oportunitate si o realizare in sine, pentru ca orice absolvent avea automat cele mai bune perspective in viitoarea cariera indiferent de domeniul ales. (Un material de Eiserne Kreuze 88)

Descarca filmul (CD1) Descarca subtitrarea română (CD1)
Descarcă filmul (CD2) Descarcă subtitrarea română (CD2)

Filmul saptamani: Cross of Iron (1977)

Filmul acestei saptamani se numeste Cross of iron, Crucea de fier, este o productie germano-britanica a anului 1977 si este regizat de Sam Peckinpah. La baza este nuvela lui Willi Heinrich publicata in 1956 si care este inspirata din povestea adevarata a lui Johann Schwerdfeger.
Actiunea se petrece in anul 1943 pe frontul de est, la retragerea armatei germane din zona peninsulei Taman, Marea Neagra. Nu dezvaluim din actiunea filmului, va lasam pe voi sa descoperiti intreaga poveste.
Descarca filmul Descarca subtitrare

Ordinul Crucea de Fier

Pe data de 10.03.1813 Crucea de Fier ia forma ca si decoratie militara din vointa regelui Prusiei, Friedrich Wilhelm al III-lea. Importanta si notorietate ei au crescut fulminant, devenind o distinctie mult ravnita. Crucea de Fier putea fi obtinuta de orice soldat care a dat dovada de curaj in razboiul de eliberare dus impotriva lui Napoleon, fara a se tine cont de gradul militar sau statutul social al acestuia.
Desi ordinul era prevazut sa fie acordat doar pe perioada 1813-1815, acesta a fost reintrodus de inca 3 ori, pana in 1945.
A doua nastere a fost sub regele Wilhelm I in razboiul germano-francez din 1870, apoi reintrodusa in 1914 de imparatul Wilhelm al II-lea si in final de Adolf Hitler in 1939.

Diferenta dintre Crucea de Fier acordata in primele trei episoade istorice si cea care s-a acordat intre 1939-1945, este ca ultima s-a acordat strict celor combatanti, nu si celor care au dat dovada de curaj civil, pentru acestia din urma introducandu-se Crucea de merit (``Kriegsverdienstkreuz``).

Clasificarea Crucii de Fier a ramas la fel timp de mai mult de un secol :
Crucea de Fier Clasa II,respectiv Clasa I si Marea Cruce a Crucii de Fier.
Au existat si distinctii deosebite ale Crucii de Fier, precum ``Crucea de Fier cu Raze de Aur``( „Blücherstern“) acordata Generalfeldmarschall Gebhard Leberecht von Blücher in urma bataliei de la Waterloo si ocuparii Parisului pe data de 7. Juli 1815; sau ``Steau Marii Cruci ai Crucii de Fier``( „Hindenburgstern“), acordata Generalfeldmarschall Paul von Hindenburg in urma victorilor numeroase din Marele razboi si care a ramas cea mai inalta distinctie a ordinului Crucii de Fier.

In timpul celui de-al Treilea Reich, Adolf Hitler infiinteaza Crucea de Cavaler a Crucii de Fier, acordata dupa obtinerea Crucii de Fier Clasa I, fiind astfel o continuare a ordinului Pour le Mérite(infiintat de Friedrich al II-lea in 1740 si acordat pana in 1918). ``Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes`` se acorda pentru curaj si merite deosebite pe campul de lupta, si putea fi obtinut de orice soldat indiferent de gradul militar. Singura conditie era sa fi obtinut deja Crucea de Fier Clasa II si I, desi au existat si exceptii in care in urma unor fapte extraordinare de curaj, Crucea de Cavaler s-a acordat deodata cu ambele clase ale Crucii de Fier. ``Ritterkreuz`` se purta la gat, iar conform unei ordonante semnate de Hitler in anul 1942, detinatorul trebuia sa fie salutat chiar si inaintea unui superior sau a unui ofiter de grad mai mare (chiar si general) aflat in aceasi incapere.

Clasificare ordinului Crucii de Fier 1939-1945 era urmatoarea:
- Crucea de Fier Clasa a II-a (distinctii:peste 3 mil.)
- Crucea de Fier Clasa a I-a (distinctii:~450.000)
- Crucea de Cavaler (distinctii:~7800)
- Crucea de Cavaler cu frunze de stejar (distinctii:861)
- Crucea de Cavaler cu frunze de stejar si sabii (distinctii:157)
- Crucea de Cavaler cu frunze de stejar, sabii si diamante (distinctii:27)
- Crucea de Cavaler cu frunze de stejar din aur, sabii si diamante a fost acordata doar o singura data colonelului de aviatie Hans-Ulrich Rudel, ca semn de recunostiinta a Fuhrerului pentru curajul constant si dedicatia exemplara in efortul razboiului.
- Mare Cruce a Crucii de Fier a fost acordata lui Hermann Göring deodata cu ridicarea la gradul de Reichsmarschall, pentru meritele strategice in campania Luftwaffe de la inceputul razboiului.


La final, dupa infrangerea aliatilor, Hitler ar fi dorit sa acorde ``Steaua Marii Cruci a Crucii de Fier``, numita si ``Steaua Hindenburg``, ofiterului a carui decizii ar fi avut cel mai mare impact in ducerea luptelor spre victoria finala.
Cine urma sa fie desemnat pentru aceasta distinctie suprema, nu se stie, cert este doar ca decoratia a fost gasita de catre aliati in Austria, si ca se afla in prezent la Academia militara din West Point, impreuna cu alte distinctii si artefacte de valoare inestimabila.
(Un material de Eiserne Kreuze 88)

Filmul saptamanii: Katyn

Dupa ce am postat filmul Das Boot despre care am avut semnale ca a avut un mare succes, inauguram astazi o noua rubrica: Filmul saptamanii. Vom publica de regula filme istorice si vom prezenta si evenimentul istoric de care este legat. Vizionare placuta.

Katyn este primul film polonez despre crimele savarsite impotriva ofiterilor polonezi in primavera anului 1940 la Katyn, de catre NKVD la ordinul lui Stalin si al lui Beria. Acest film este o adaptare a romanului lui Andrzei Mularczyk intitulat ‘’Katyn. Post mortem’’. Impresionanata poveste a ofiterilor polonezi ucisi este potentata de tragedia femeilor care si-au asteptat sotii, tatii, fiii si fratii. Se poate spune ca filmul lui Andrzei Wajda este o specifica ‘’lectie de istorie ‘’.
In timpul acestei acţiuni, aproximativ 22.500 (potrivit cercetătorului rus Victor Zaslavsky) de cetăţeni polonezi au fost executaţi în trei locuri diferite în primăvara anului 1940. Majoritatea celor ucişi erau ofiţeri capturaţi ca prizonierii de război în timpul războiului polonez de apărare din 1939, dar printre cei executaţi se aflau şi numeroşi civili. Cum sistemul polonez de recrutare cerea tuturor absolvenţilor unei universităţi să devină ofiţeri în rezervă, sovieticii au reuşit prin acele asasinate să distrugă o mare parte a intelectualităţii poloneze şi a bieloruşilor polonezi.
Descoperirea de către Wehrmacht în 1943 a uneia dintre gropile comune, după ce armata germană ocupase în 1941 zona respectivă a precipitat ruperea relaţiilor diplomatice dintre Uniunea Sovietică şi guvernul polonez în exil de la Londra.
Pe 13 aprilie, radioul din Berlin a anunţat lumii că: „A fost găsită o groapă, 28 de metri lungime şi 16 metri lăţime, umplută cu 12 rânduri de cadavre de ofiţeri polonezi, în total peste 3.000 de victime. Acestea erau îmbrăcate complet în uniforme militare, multe victime având mâinile legate, toţii având răni provocate prin împuşcare în spatele gâtului. Identificarea decedaţilor nu se va face cu greutate datorită calităţilor mumificatoare ale solului, dar şi datorită faptului că bolşevicii au lăsat asupra victimelor toate documentele de identitate. S-a stabilit deja că printre cei ucişi se află Generalul Smorawinski din Lublin.”
Deşi, chiar înaintea prăbuşirii URSS-ului, autorităţile ruseşti au recunoscut rolul sovieticilor în masacru (procuratura militară sovietică a început ancheta în 1989), există anumite resentimente în Rusia în legătură cu aceste probleme, guvernele ruseşti succesive refuzând să numească masacrele crime de război sau acte de genocid, ceea ce ar duce la necesara urmărire în justiţie a făptaşilor aflaţi încă în viaţă. Mulţi ruşi continuă să creadă ca fiind adevărată versiunea propagandei guvernamentale sovietice de până în anul 1989, conform căreia germanii, care invadaseră Uniunea Sovietică în 1941, ar fi fost autorii masacrelor.
La început, prin Masacrul de la Katyń se înţelegea masacrul ofiţerilor polonezi prizonieri de război deţinuţi în lagărul de la Kozielsk din pădurea Katyń, din apropierea satului Gnezdovo şi a oraşului Smolensk. În ultima vreme, acestui masacru îi sunt asociate şi uciderea a încă 22.000 de prizonieri polonezi din lagărele Kozielsk, Starobielsk şi Ostaşkov.
La 5 martie 1940, conform notei pregătite pentru Stalin de Lavrenti Beria, membrii Biroului politic – Stalin, Viaceslav Molotov, Lazar Kaganovici, Mihail Kalinin, Kliment Voroşilov şi Beria – au semnat un ordin de executare a activiştilor „naţionalişti şi contrarevoluţionari”, „elemente sociale străine”, din lagărele de prizonieri şi în închisorile din zonele de vest ale Ucrainei şi Belarusului (foste teritorii poloneze). Executarea acestui ordin a însemnat asasinarea a peste 22.000 de polonezi, între care aproximativ 15.000 prizonieri de război. Acuzaţii erau foarte cuprinzător definiţi ca „inamici înrăiţi şi neînduplecaţi ai autorităţii sovietice”, printre ei aflându-se şi un mare număr de intelectuali polonezi, plus poliţişti şi ofiţeri de rezervă sau de carieră.
Între 3 aprilie şi 9 mai 1940, (cu o pauză de 1 mai), cei aproximativ 22.000 de prizonieri de război şi alţi arestaţi au fost asasinaţi: 15.570 în cele trei lagăre menţionate mai sus şi aproximativ 7.000 de prizonieri din regiunile vestice ale Ucrainei şi Belarusului (foste teritorii poloneze). Printre cei ucişi la Katyń s-au numărat un amiral, doi generali, 24 colonei, 79 locotent-colonei, 258 maiori, 654 căpitani, 17 căpitani de marină, 3.420 subofiţeri, câţiva preoţi militari, trei moşieri, un prinţ, 43 de oficialităţi, 85 de cetăţeni privaţi şi 131 de refugiaţi. Printre asasinaţi s-au aflat 20 de profesori universitari, 300 de doctori, sute de avocaţi, ingineri şi profesori, peste 100 de scriitori şi ziarişti şi aproximativ 200 de piloţi de aviaţie. În total, NKVD-ul a eliminat aproape o jumătate din corpul ofiţerilor polonezi.

Filmul poate fi descărcat cu torrente de aici, iar subtitrarea în limba româna de aici.

Das Boot

Pentru cei ce sunt pasionati de filme de razboi recomandam filmul Das Boot, o realizare exceptionala despre viata si lupta unui submarin german din al doilea razboi mondial. Filmul a fost regizat in anul 1981 de Wolfgang Petersen.
Calitatea imaginii este foarte buna si contine subtitrare in limba romana.
Descarca filmul

Partea 1 Partea 2 Partea 3