“Mamă țară, iartă-ne că am cutezat să luptăm și să murin pentru tine!”
1948….Norii negri ce se năpustiseră peste România cerneau venin și suferință asupra neamului românesc.Tăvălugul comunist călca în drumul său peste valorile acestui neam greu încercat. Închisorile începeau a fi înțesate cu preoți , intelectuali, țărani, muncitori care, în demnitatea lor, se puneau în calea valului anticreștin. Credința în Dumnezeu, dragostea de neam și țară, erau aspru pedepsite. În vâltoarea acestor evenimente, un grup de tineri din Țara Făgărașului, iau drumul muntelui. Ce i-a mânat pe acești tineri în luptă? Ne spun chiar ei, în Testamentul Grupului Carpatin Fagarasan, scris pe Muntele Buzduganu, în Săptămâna mare a anului 1954, an în care au să cadă, răpuși de gloanțele securității, cei mai mulți dintre ei.