CREZ NOU: Naționalism, război economic și libertate individuală, de Ștefan Tătărescu

 

În veacul nostru, românii sunt obișnuiți să defăimeze realizările împlinite de compatrioții lor. A-i asculta, a-i crede, ar fi să dezesperăm de neamul românesc și destinele lui. Și totuși cineva trebuie să fie complect insuficient atunci când, cu toate defectele în care a persista ni se pare o virtute, nu vede în stadiul actual al românismului puterile nemărginite acumulate dintr-un glorios trecut și garanția vădită a unui viitor de strălucire. Avem între noi oameni complect consumați ca vlagă și rasă, ei văd în oglindirea propriului lor reflex, perspective negre în evoluția neamului. În alții, din fericire în cei mai mulți, vibrează forțele ascensionale și optimiste ale rasei, spiritul viu și creator al acelei admirabile filiere ancestrale pe care o găsim în undele furtunoase și zbuciumul de fiecare clipă al generațiilor ce se succed. 

Popoarele sunt ca și astrele; unele au o lumină proprie, altele o lumină împrumutată. Poporul român a avut de-a lungul veacurilor o viață națională proprie și în originalitatea unui trecut fără asemănare trebuie căutate căile viitorului. În acest trecut trebuie citite destinele neamului, care ne apar plămădite din vifor și zguduiri dar care, ca și râul care se varsă în mare, nu dezminte izvorul de unde pornește.

Pentru poporul nostru, fiecare etapă de afirmare a însemnat o revoluție, pe care a scris-o cu sânge jertfind tot ceea ce a avut mai eroic în el, pentru a se întrece în sine, pentru a nu se rușina în fața amintirilor strămoșești, pentru a nu pleca fruntea în fața spadei vecinilor.

Ştefan Tatarescu: „CREZ NOU (ideia național-socialistă)”: Noul drum al economiei naţionale

Naţional Socialismul înţelege să deschidă curajos porţile tuturor cetăţenilor care astăzi lâncezesc neproductivi, tuturor acelora care cerşesc bunăvoinţele bugetare, din tezaurul secătuit al naţiei. Toată această lume care consumă şi nu produce, participă fără voia ei, dar cu complicitatea inconştietă a guvernelor la slăbirea frontului economic al patriei. Cu cât o naţiune pune mai puţine braţe pe acest front din timp de pace, cu atât mai mult sapă la temelia succesului în caz de conflagraţie. Dar până la războiul sângeros, această abţinere a braţelor celor mai vânjoase are drept efect pierderea victoriei în războiul economic, care se duce, fără să se proclame ca atare, între naţiunile învecinate şi îndepărtate.

Național-socialismul și minoritățile

Statul național român, în concepția Național-Socialistă, trebuie să facă o diferențiere în ceea ce privește tratamentul și solicitudinea de acordat minorităților. Această diferențiere este determinată prin raporturile de loialitate ale acestor minorități față de poporul român și față de ideea de stat național, cât și de aportul creator pe care acestea l-ar aduce în opera de regenerare a nației noastre.

În lumina acestor considerațiuni, constatăm că singura minoritate care-și poate racorda aspirațiunile spirituale și etnice cu interesele vitale ale poporului român este minoritatea germană. Și în acest consens organic de aspirații și interese vitale, ideea național-socialistă joacă un rol de cheag. Nimic nu poate apropia conștiința minorității germane de conștiința poporului român, decât sentimentul comun că lucrăm, inspirați de aceeași idee măreață, la regenerarea întregii vieți naționale și europene.

„CREZ NOU (ideia național-socialistă)”: VII. Criza unității sufletești a neamului românesc

„Ori creștem ca un organism unitar, ori pierim”.

de Ștefan Tătărescu

extras din lucrarea „CREZ NOU (ideia național-socialistă)”

Cauzele pentru care România Întregită nu este încă o țară unită și sufletește sunt următoarele: a) condițiile istorice foarte diverse în care au trăit provinciile unite față de țara mumă; b) politica greșită de unificare ce s-a dus la București de la 1918-1932; c) abila propagandă pentru eșuarea spiritului unitar al neamului ce s-a dus persistent atât în Ardeal cât și în Basarabia în acest răstimp; d) lipsa unei elite intelectuale care să lupte sincer în toate provinciile pentru realizarea unității sufletești a neamului românesc.

În afară de aceste cauze pe care toată lumea le cunoaște, mai este una, poate cea mai importantă, mai puțin cunoscută, de care aș dori să mă ocup în rândurile de mai jos. Oricine o poate afla însă așa cum am aflat-o și eu citind cu atenție printre rândurile istoriei acelor popoare, care au reușit în ciuda vicisitudinilor și relelor voințe să-și clădească o țară unitară pe temelia comună a provinciilor unite în granițele etnice.

Ștefan Tătărescu: „CREZ NOU (ideia național-socialistă)”

Textul de mai jos face partea din lucrarea „CREZ NOU (ideia național-socialistă)”, publicată în 1932, pe care o vom reproduce integral, dar în serial. Autorul lucrării este Ștefan Tătărescu, președintele Partidului Național Socialist Român, fondat de acesta încă din 1932. În iunie 1932 Partidul Național Socialist s-a aliat cu Liga Apărării Național Creștine, astfel că liderii celor două formațiuni politice naționaliste au candidat pe o listă comună la București. Cap de listă fiind profesorul A.C. Cuza, secondat de colonelul Ștefan Tătărescu. Alianța va adopta programul economic al Partidului Național Socialist Român și intransigența Ligii Apărării Naționale Creștine în problema evreiască. Ștefan Tătărescu a făcut închisoare politică în regimul comunist și a fost deținut, singur în celulă, la Sighet. De acolo a fost eliberat mai mult mort decât viu și a mai supraviețuit doar câțiva ani.

IX. Școala național socialistă, școala viitorului

Școala este laboratorul uriaș, grădina mistică pe care cresc și se stilizează sufletele generațiilor ce se succedă; de aceia instituția aceasta a stat totdeauna la baza preocupărilor omului de stat profund și segace.

În cazul nostru și în vremea de față, școala românească în efortul său de a crea, și de a îndruma noile generații pe căile incerte ale viitorului, are o mare misiune istorică de îndeplinit: Să ajute poprul să-și asimileze realmente bunurile spirituale și cuceririle tehnice, administrative si materiale pe care neamul nostru, odată cu adoptarea formei de stat modern, le-a împrumutat culturii occidentale.

Cu ajutorul școlii noastre, noi românii va trebui să ne regăsim pe noi înșine, cu adevăratele noastre aspirații și nevoi, propria noastră personalitate istorică.