Statul național român, în concepția Național-Socialistă, trebuie să facă o diferențiere în ceea ce privește tratamentul și solicitudinea de acordat minorităților. Această diferențiere este determinată prin raporturile de loialitate ale acestor minorități față de poporul român și față de ideea de stat național, cât și de aportul creator pe care acestea l-ar aduce în opera de regenerare a nației noastre.
În lumina acestor considerațiuni, constatăm că singura minoritate care-și poate racorda aspirațiunile spirituale și etnice cu interesele vitale ale poporului român este minoritatea germană. Și în acest consens organic de aspirații și interese vitale, ideea național-socialistă joacă un rol de cheag. Nimic nu poate apropia conștiința minorității germane de conștiința poporului român, decât sentimentul comun că lucrăm, inspirați de aceeași idee măreață, la regenerarea întregii vieți naționale și europene.
Sistemul electoral face posibil ca minorităţi cu câteva sute de membri să intre uşor în Parlament şi le dă puterea să răstoarne guverne.
Minoritarii din România sunt reprezentaţi în Parlament de 19 asociaţii etnice. Cea mai mare organizaţie, UDMR, intră în competiţie ca orice alt partid, însă celelalte 18 asociaţii obţinut câte un loc graţie unei legislaţii unice în Europa, indiferent de mărimea comunităţii reprezentate.
