Dezastrul de la Cetăţile dacilor din Munţii Orăştie

Afirmaţiile făcute recent de Ministrul Culturii, Mircea Diaconu, cu privire faptul că România riscă să piardă statutul de protecţie UNESCO a fortăreţele dacice din Munţii Orăştie este o recunoaştere şi în acelaşi timp un semnal de alarmă referitor la starea jalnică în care se găseşte întreg patrimoniul cultural din ţara noastră.

În acest moment statutul de protecţie UNESCO îşi întinde umbrela asupra a şapte zone de la noi din ţară: Delta Dunării (1991), Mănăstirea Horezu (1993), Bisericile pictate din nordul Moldovei (1993), Așezări săsești cu biserici fortificate din Transilvania (1993), Fortărețe dace din Munții Orăștie (1999), Biserici de lemn din Maramureș (1999) şi Centrul vechi istoric din Sighișoara (1999). Statutul de monument UNESCO atrage cu sine o greutate de imagine şi o importanţă covârşitoare recunoscută la nivel internaţional, care contează deosebit de mult în promovarea şi marketing-ul care poate fi făcut unui monument sau unui sit arheologic. Toate se transpun în cele din urmă într-un număr mai mare de turişti care se arată dornici să le viziteze.

Descoperire arheologică de senzaţie în Piaţa 700 din Timişoara (Galerie foto)

Lângă Piaţa 700, în locul unde se lucrează la fundatia celui de-al patrulea corp al ansamblului de clădiri de birouri din zonă, s-a descoperit o parte din fundaţia zidului de cărămidă care căptuşea miezul de lut al fortificaţiei vechii cetăţi medievale a Timişoarei.

Cercetările arheologice de salvare din zona fostei fabrici Modatim din Piaţa 700 – demarate de către arheologii Muzeului Banatului din Timişoara la începutul lunii aprilie – au suprins o parte din fundaţia zidului de cărămidă care căptuşea miezul de lut al fortificaţiei.

“Deosebit de interesantă a fost descoperirea sistemului de amenajare a fundaţiei, care a fost realizată din piloni masivi (probabil de stejar), înfipţi în solul mlăştinos. Pilonii sprijineau grinzi rectangulare de aprox 20-30 cm, a căror dispunere forma un carou de 1,40 x 0,70 m. Interiorul acestor carouri a fost umplutut cu cărămizi întregi, dispuse în cant şi în plan. Analizele dendrocronologice vor identifica speciile de copac şi vârsta la care aceştia au fost tăiaţi”, declară şeful Sectiei de Arheologie de la Muzeul Banatului, dr. Alexandru Szentmiklosi.