De ce Dacia? Ciudatul nume al unei provincii

Scris de Johnny Grandjean Gøgsig Jakobsen în 2012, după articolul „Dacia” de Jarl Gallén în Kulturhistorisk Leksikon for Nordisk Middelalder vol. 2, col. 608-610, Copenhagen 1957. Versiunea daneză a acestui articol a fost publicată de Universitatea din Copenhaga, în Secţiunea Cercetări Nume, 2012.

Când Ordinul Predicatorilor, în 1226-1228, a decis ca cele trei regate Scandinave (Danemarca, Norvegia şi Suedia) trebuie să formeze o singură provincie în cadrul Ordinului, a fost ales numele Dacia. O alegere identică a numelui, a fost făcută de către colegii Mendicanţi din Ordinul Friars Minor, când ţările nordice, în termini franciscani, au fost separate provincial de Saxonia în 1239.

În imagine: Sigla Ordinului Dominican, abaţia provinciei Scandinave Dacia. Textul de pe marginea siglei spune: „S' PRIORIS PROVINCIALIS DACIE ORDI PREDICATORE” („Sigla abaţiei provinciei Dacia a Ordinului Predicatorilor”).

Falx dacica. Tentativă de reconstituire, de Cătălin Borangic

Se dă startul lucrărilor de reconstituire a davei getice de la Sprâncenata

REPLICA SATULUI GETIC, INAUGURATĂ ÎN CEL MULT DOI ANI LA DRĂGĂNEŞTI-OLT

Proiectul unicat privind reconstituirea unei aşezări getice din secolul I, iniţiat de Traian Zorzoliu, directorul Muzeului Câmpiei Boianului din Drăgăneşti-Olt, urmează să fie demarat până la sfârşitul lunii septembrie. Terenul pe care se va construi replica davei este situat la est de vatra localităţii Drăgăneşti-Olt, la 300 de metri de ultima locuinţă din vatra oraşului.

Mai aproape de adevăr. Cercetare fără precedent în Munţii Orăştiei

Un uriaş proiect de cercetare arheologică a ruinelor dacice din Munţii Orăştiei va reuni specialişti din Cluj-Napoca, Bucureşti şi Deva şi este cel mai mare program derulat vreodată în acest domeniu.

Cel mai mare proiect de cercetare a cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei va fi coordonat de Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca. Programul se va întinde pe durata a patru ani şi este cel mai important de până acum care vizează cetăţile dacice. Practic, aria de cercetare care va fi acoperită de arheologi vizează capitalele regatelor lui Decebal şi Burebista.

Proiectul de cercetare a fost lansat în contextul în care opinia publică manifestă un interes enorm faţă de istoria dacilor, dar şi în contextul în care tot felul de pasionaţi, de la ingineri la stomatologi ori la foşti ofiţeri de Armată ori de Securitate, agită tot felul de teorii aberante, cum ar fi cea potrivit căreia dacii ar fi fost strămoşii romanilor. Cercetarea arheologică ar urma să sporească în mod considerabil cunoştinţele despre complexul cetăţilor dacice.

Dezastrul de la Cetăţile dacilor din Munţii Orăştie

Afirmaţiile făcute recent de Ministrul Culturii, Mircea Diaconu, cu privire faptul că România riscă să piardă statutul de protecţie UNESCO a fortăreţele dacice din Munţii Orăştie este o recunoaştere şi în acelaşi timp un semnal de alarmă referitor la starea jalnică în care se găseşte întreg patrimoniul cultural din ţara noastră.

În acest moment statutul de protecţie UNESCO îşi întinde umbrela asupra a şapte zone de la noi din ţară: Delta Dunării (1991), Mănăstirea Horezu (1993), Bisericile pictate din nordul Moldovei (1993), Așezări săsești cu biserici fortificate din Transilvania (1993), Fortărețe dace din Munții Orăștie (1999), Biserici de lemn din Maramureș (1999) şi Centrul vechi istoric din Sighișoara (1999). Statutul de monument UNESCO atrage cu sine o greutate de imagine şi o importanţă covârşitoare recunoscută la nivel internaţional, care contează deosebit de mult în promovarea şi marketing-ul care poate fi făcut unui monument sau unui sit arheologic. Toate se transpun în cele din urmă într-un număr mai mare de turişti care se arată dornici să le viziteze.

ALIMENTAŢIA LA DACI

I. CEREALE ŞI LEGUME

1. CEREALE

a.Meiul este cereala cel mai des întâlnită în aşezările dacice. Meiul putea fi consumat în mai multe moduri: măcinat apoi fierte în apă sau lapte (putându-se adăuga şi alte ingrediente cum ar fi brânză, miere, ouă, etc), terci de mei în care dacii introduceau frecvent spanac sau lobodă, făina dădea un ferment (drojdie) prin amestecare cu vin dulce. Terciul de mei este cunoscut atât în lumea greco-romană dar şi de către celţi, sarmaţi, probabil germani etc.

Prelucrarea ceramicii negre, meşteşug de la daci

Ceramica de Marginea este deja o marca binecunoscuta in intreaga lume. In Marginea inceputul olaritului este stabilit de catre istorici in jurul anului 1500. 

Olaritul a aparut ca o necesitate a oamenilor de a stoca produsele obtinute. Vasele din lut ars au contribuit la dezvoltarea societatii primitive prin posibilitatea stocarii alimentelor si a prepararii acestora. Imaginati-va bucataria sau camara dumneavoastra fara aceste obiecte cotidiene. Prin natura amplasarii geografice comuna Marginea este inconjurata de paduri , dispune de un sol argilos si este strabatuta de apa raului Sucevita, acestea fiind conditii fundamentale pentru acest mestesug in care lutul, apa si focul formeaza un triunghi magic.Inainte de prigoana comunismului in Marginea erau cel putin 60 de familii de olari, dupa cum declara un vechi olar care a ajuns pina la Munchen sa-si prezinte mestesugul.

O parte din zidul cetăţii Sarmisegetuza a fost distrusă de un buldozer

Un buldozer a reuşit să distrugă într-o clipă ceea ce n-au reuşit adversarii istorici şi intemperiile vremii în două mii de ani. O parte din zidul cetăţii dacice Sarmisegetuza din judeţul Hunedoara a fost distrusă în timpul amenajării unei parcări în zonă. Dovezi istorice despre viaţa dacilor au fost astfel definitiv distruse.

Zidul vestic al cetăţii dacice este distrus pe o lungime de 30 de metri. Bucăţi imense de piatra s-au desprins şi au căzut. Totul din cauza unor lucrări efectuate necorespunzator.

"Toată lumea strigă că n-au maşinile unde să parcheze. Ei acuma am făcut şi parcarea asta. Cei care ne contesta ar trebui să vadaă ce se întâmplă în interiorul cetăţii şi nu în afara cetăţii", a declarat Mircea Molot, preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara.

"Din nefericire este un loc absolut fabulos şi e păcat că domna Udrea nu are timp să se ocupe. Dacă ar încerca să vină pe tocuri, probabil ca l-ar asfalta", a spus o turistă.

De-a lungul timpului, Sarmisegetuza Regia a fost confruntată cu mai multe scandaluri. Pe vremea lui Ceauşescu, un sanctuar întreg a fost distrus pentru a fi construit un heliport, iar in ultimii ani cetatea a fost distrusă de cautătorii de comori dacice.

Parcarea de aproape 3.000 de metri pătraţi este amenajată chiar lângă zidurile cetăţii, pe o zonă în care în anii ‘80 au fost găsite urme ale existenţei dacilor.

Legătura între buri şi Burebista (varianta completă pdf)

Personalitatea lui Burebista a suferit un intens proces de amplificare şi eroizare prin propagandă în perioada comunistă, care a aruncat-o în domeniul larg al speculaţiei, deformând până la caricatură – mai ales prin filmul artistic Burebista – 1980 (r. Gheorghe Vitanidis, s. Mihnea Gheorghiu) – informaţia istorică. Acest lucru face dovada incontestabilă a existenţei şi acţiunilor politico-militare ale lui Burebista, ca lider geto-dac al perioadei (secolul I în.Ch.), dar aspectele privitoare la tipul de stat pe care l-a înfiinţat şi la consistenţa sa etno-istorică sunt încă în dezbatere.

Prima ipoteză interesantă şi coerentă despre Burebista şi momentul său istoric i-a aparţinut lui Dumitru Berciu, care considera ca axă a demonstraţiei sale că Burebista îşi avea originea în tribul antic al burilor. Acest trib apare însă menţionat în scrierile antice (Ptolemeus) undeva pe la izvoarele Vistulei, în Europa Centrală, şi ca „un grup compact de geto-daci pe care îi voi numi Burii de Vest”¹ în Silezia şi Boemia (Tacitus). Dio Cassius îi prezintă pe buri ca aliaţi (συμμάχοι) ai dacilor în timpul războaielor lui Traian cu dacii şi cărora tot romanii le impun interdicţia „să nu mai cutreere cu turmele lor o distanţă de 40 de stadii de la hotarele Daciei”. Alex M Stoenescu, p. 4 
sursa: Revista "Istorie şi civilizaţie" isciv.ro

Descarcă articolul în format PDF: fila1 , fila2 , fila3 , fila4. Articolul este foarte interesant şi recomandăm să îl printaţi pentu o mai buna vizualizare.

National Geographic: Dacii erau plini de comori

Dacii iubeau aurul, sugerează un nou studiu asupra brăţărilor dacice publicat de National Geographic.

Meşteşugarii daci nu făceau deloc economie la aur atunci când lucrau faimoasele brăţări dintr-un întreg lingou, spune autorul studiului Bogdan Constantinescu, relateaza realitatea.net

Cele mai multe dintre accesoriile vechi de peste 2000 de ani cântăresc aproape 1kg fiecare, lucru surprinzător pentru cercetătorul Paul Craddok, expert în materiale.

Festivalul Dacilor Liberi în satul Covaci, judeţul Timiş

Programul Festivalului Dacii Liberi
Invitaţii speciali ai festivalului vor fi artiştii de la Asociaţia Terra Dacica Aeterna şi Zânele Zărandului. Localnicii din Covaci, Sânandrei şi Carani se vor întrece în concursul dacic „Tarabostes”, dotat cu Marele Trofeu.

Fortificatie de pe vremea dacilor si romanilor, descoperita pe autostrada Timisoara – Arad

Un sistem de apărare care datează din secolul III a fost scos la lumină de arheologii din Timişoara cu ocazia săpăturilor făcute pentru lucrările la autostrada Timişoara – Arad. Se pare că acest sistem traversa pe vremuri întreg Banatul, având nu mai puţin de 300 de kilometri.
Potrivit arheologilor, o parte dintre şanţurile descoperite au fost realizate în secolul III, după ce Dacia a fost cucerită şi integrată ca provincie romană, pentru a-i apăra pe locuitorii de aici împotriva barbarilor. Mai apoi, în secolul IV, construcţia a fost întărită, pentru a apăra localnicii de popoarele migratoare. „Această linie defensivă măsoară cam 300 de kilometri. Pornea din Banatul Sârbesc şi străbătea Câmpia Bănăţeană. Descoperirea noastră este unică în spaţiul românesc, ca şi mărime, are cam 47 de metri”, ne-a spus Florin Draşovean, arheolog în cadrul Muzeului Banatului din Timişoara.

Dacii de la capatul lumii

Urme "romanesti" in Marea Britanie

Zidul lui Hadrian

In Northumbria ai senzatia c-ai ajuns la capatul lumii. Un zid urias, de peste 100 de kilometri, taie insula Marii Britanii in doua, despartind Scotia de Anglia. Construit la marginea de nord a Imperiului roman, pavaza impotriva barbarilor, zidul lui Hadrian trebuie sa fie aproape. Ii presimti puterea si maiestatea. Parca intreg relieful se schimba inainte de intalnirea cu Marele Zid. Asezarile omenesti devin tot mai putine, mai mici.

Dacii gladiatori

Ne vorbesc Dacii

"Strabunii ne soptesc prin semne,

Inscrise-n piatra, si in lemne !"

Gugulania, Tara zeului Zamolxe

Pe vf Godeanu. Crucea care marcheaza virful si in fundal, virful Gugu

Dupa ce am scos din "naftalina" internetului articolul despre Momarlani, care a avut succes fiind preluat si de alte saituri -frontpress.ro si nationalist.ro- acum publicam un material despre Gugulani si Gugulania banateana. O comunitate plina de farmec pe care il simti insa mult mai bine atunci cand ii calci meleagurile. Prezentam acum un material pe care Opinii libere l-a descoperit pe saitul hotnews.ro

Vârful Gugu

Aproape 100.000 de romani se falesc cu numele de gugulani. Pe ei ii uneste o istorie construita in jurul Varfului Gugu, obiceiuri neschimbate de veacuri, faima de a produce cele mai bune mere. Si mandria.

Tara aceasta de langa noi exista de mai bine de 2.000 de ani, dar nu este trecuta pe nici o harta. Se numeste Gugulania. Avem nevoie de o lectie de geografie, nu-i asa? Delimitare teritoriala: Valea Bistrei, incepand de la Bucova la Caransebes, culoarul Timis – Cerna, pana la Teregova, Rusca, Valea Higegului, Muntii Godeanu, pana la izvoarele raului Bistra. Forma de relief predominanta: munte.

Vechea vatra a Gugulaniei se afla pe cel mai inalt varf al Muntilor Godeanu, Gugu (2.291 m), iar capitala se gaseste la Caransebes. Populatie: 80.000 de locuitori. Ocupatii de baza, prin traditie: agricultura si cresterea animalelor, negotul cu mere.

De religie ortodoxa, gugulanii sunt considerati "de cea mai curata origine dacica", iar leaganul poporului, Varful Gugu, este numit "muntele sacru al lui Zamolxe".

Oamenii si muntele lor sfant fie se ascund privirii muritorilor, fie se falesc. "... Acest cel mai inalt pisc al Masivului Godeanu uneori se ascunde.

Daca vii din Retezat spre apus si e senin si soarele straluceste in sens avantajos, Gugu poate fi invaluit in ceata, sau cine stie cum si in ce, fiindca pentru vedere apar numai cerul si orizontul, ca si cum muntele ar fi straveziu", nota Victor Kernbach, in "Muntele ascuns al lui Zamolxis", din "Romania pitoreasca" nr.7/ 1972.

Gugulanii se ascund in spatele portilor inalte, in curtile interioare ale caselor lor, in spatele obloanelor trase peste ferestrele de la strada. Asa i-am gasit la Turnu Ruieni, dar asa ii vezi pretutindeni in tara lor, Gugulania.

DOMINO ARHITECTURAL. De cand am intrat in Banatul montan, privirile ni s-au lovit de casele fara curte si fara gard la strada si de storurile de lemn bine trase peste ochiurile de sticla. Casa langa casa, pe un singur nivel, dar inalt. Parca ar forma o singura cladire, intinsa cat satul. Peretii "exteriori" se sufoca unii intr-altii, intr-un joc asemanator unui domino pentru Gulliveri.

Usile, de cele mai multe ori metalice, sunt mari, ca niste porti. Rareori vezi vreuna intredeschisa, si-atunci nisa oferita cu zgarcenie ochilor curiosi nu-i mai lata de un deget. Nu poti sa nu te intrebi ce-or avea de ascuns oamenii astia?! Arhitectura este de sorginte austriaca, dar locatarii sunt gugulani. Mai vezi pe cate unul batran la poarta, pe bancuta, privind trecatorii.

Copiii, foarte putini, bat mingea pe la vreun colt de strada.
(...)
DEMOGRAFIE. Doar un copil, maximum doi – si atunci accidental – este limita numarului de urmasi in familiile de gugulani. Natalitatea si mortalitatea se echilibreaza una pe alta printr-o lege nescrisa, de cand lumea, in Gugulania. Mai mult de unu-doi copii nici n-ar avea loc sa creasca intr-o casa sufocata de peretii gospodariilor vecine.

Asa, averile raman in familie si nici nu apar certuri pe mosteniri. Gurile celor de la ses spun despre falosii urmasi ai dacilor de la Varful Gugu ca de zgarcenie nu fac mai multi copii. Locuitorii acestei tari de sub ochii nostri stiu insa mai bine cum sa-si duca numele mai departe, asa cum i-a invatat zeul din vechime, Zamolxe.

MOSTENIRE GREA
Gugulanul ar putea fi descris pe scurt ca un om de zona de munte, un iubitor de frumos, in ciuda naturii aspre, si care pastreaza cu sfintenie traditiile.

Pentru ca gugulanii, cu obiceiurile si felul lor de a fi, ar putea fi descrisi prin elementele de infrumusetare ale portului si gospodariilor, duse pana la extrem, "din fala", si care inglobeaza elemente ale culturii de la inceputul lumii si pana acum. Ceapsa si opregul sunt, astfel, elemente ale portului popular gugulan cu rol estetic.

Nicoleta Guma, directorul Muzeului Judetean de Etnografie si al Regimentului de Garda din Caransebes, asociaza aceste elemente, caracteristice acestei zone, cu reprezentari de pe ceramica culturii Hamangia. Obiceiurile impamantenite in tara gugulanilor pastreaza puternice reminiscente ale culturii dacice precrestine.

Motiv pentru care sunt considerati, de multe ori, mostenitorii cei mai vrednici ai inaintasilor nostri.

EMBLEMA
"Gugulan cu car cu mere Si cu frumoasa muiere Ma dusei sa cumpar mere Si cu ochii-s la muiere Gugulanu-i om cu minte El ti-o spune mai ’nainte «Eu vand mere, eu vand pere, Dar nu-mi vand a mea muiere»"
(Achim Nica, "Gugulan cu car cu mere")
(articol de Dana Ciobanu, Doru Cobuz / Jurnalul national)
*************************************************************************************
Mai jos, un material pe aceeasi tema extras de pe saitul universulpadurii.ro
Muntele Gugu - interzis celor slabi de înger
Situat în Masivul Godeanu, varful Gugu (2291 m) este terapia potrivita pentru cei care simt ca viata nu le mai ofera nici o surpriza.

Daca ai inima tare, nervii acasa, picioare bune si te întrebi de ce sa dai doua milioane si jumatate pe o camera de doua stele la mare, le spui prietenilor sa-si scoata rucsacul din dulap, sa-si cumpere conserve si va urcati într-un tren care merge spre Otelu Rosu, aflat la 25 de kilometri de Poiana Marului – Caransebes, unde traiesc gugulanii – numiti astfel dupa Muntele Gugu, situat în punctul unde se întalnesc Transilvania, Oltenia si Banatul. De la gugulani va luati rachie de Banat – o licoare din prune care ajunge la 50 de grade si se tine trei ani, înainte de-a o da pe gat cand ti-i frig sau frica (stie Gugu de ce), în butoaie cu doage din salcam, stejar si dud.

Traseul de creasta al Masivului Godeanu dureaza una-doua zile si e musai ca de-aici sa deviezi spre Gugu. Pajisti deasupra padurii, traseu la 2000 de metri marginit de vaile raurilor Ses sau Bran, dar si Caldarea Gugului, cu lacul aferent.

Daca ai campat în vale si ai auzit povestile Gugului, numit si “cel ce se ascunde privirilor”, dupa unele scrieri taman Kogaionul, muntele sfant al dacilor, unde a trait o perioada, într-o pestera, Zamolxe, stai cascat sa te convingi ca, între anumite ore, varful dispare. Unii povestesc ca au vazut explozii de lumina tasnite chiar din munte. Acum multi ani, niste cercetatori au vrut sa consemneze fenomenele si la finalul expeditiei puteau sa jure ca luminile au saltat varful spre cer si ca n-au închis un ochi din cauza unor energii inexplicabile. O a doua comisie urma sa ajunga acolo dupa disparitia unui avion. Observatiile lor? Stari nemotivate de spaima, senzatii de sufocare, impresia ca sunt priviti, explozii luminoase în varf. Si nimeni nu a putut explica de ce nu a retinut pelicula nimic din cateva ore de înregistrare. O fi legenda lui Gyges (300 î.Hr.), care avea un inel care te facea invizibil?Istoriile misterioase au împanzit lumea. Nu e an sa nu gasesti turisti din Germania, Franta sau Suedia, care sa nu stea cu aparatele în trepiede pentru a surprinde exploziile luminoase. Unii vin cu bicicleta, dar ca sa te tina aici picioarele trebuie sa te cheme Miguel Indurain.

Momârlanii, urmaşii dacilor

În zona Straja - Parâng trăieşte o comunitate mică, cea a momârlanilor, despre care se spune că ar fi urmaşii dacilor. Nimeni nu ştie exact de unde vine denumirea de momârlani. Unii cercetători spun că din limba latină, de la momo (ţăran) şi lan (băştinaş). Alţii susţin că termenul derivă din maghiară, de la „maradyany”, care în traducere înseamnă „rămăşiţă”, adică urmaşi ai vechilor locuitori daci. Momârlanii îşi construiesc casele aproape unele de altele, cât mai sus pe munte, la fel ca dacii. În plus, ele sunt ridicate din bârne necioplite, având forme pătrate şi dreptunghiulare. Ei mănâncă un fel de saramură din carne de oaie, numită „sloi” şi beau ghintură, un extract din rădăcini, pe bază de alcool. Cei mai bătrâni dintre ei se îmbracă şi astăzi în costumul tradiţional alb - negru. Principala lor ocupaţie rămâne oieritul. Pentru că trăiesc de foarte multă vreme pe aceste locuri, izolaţi în locuinţele lor de pe coastele munţilor Parâng şi Vâlcan, momârlanii au păstrat intacte obiceiurile de dinaintea creştinismului. După disponibilizările masive din minerit, începute în anul 1997, mulţi dintre momârlani s-au întors la modul de viaţă tradiţional. Sursa: servuspress.ro

Burebista este slujitorul lui Decebal, într-un documentar difuzat de postul History

Întemeietorul statului dac, Burebista, este prezentat, într-un documentar difuzat de postul TV History, ca fiind slujitor şi om de încredere al regelui Decebal, deşi, potrivit datelor istorice, cei doi au trăit la peste 130 de ani distanţă unul de celălalt.

Istoricii şi lucrările de specialitate plasează moartea lui Burebista în anul 44 î.e.n., în timp ce urmaşul său Decebal a devenit rege în anul 87 e.n., adică 131 de ani mai târziu.

Documentarul "Viaţa şi moartea la Roma", produs în 2005, ni-l prezintă pe întemeietorului statului dac în postura de contemporan al lui Decebal. Mai mult, personajul din documentar cu numele Burebista apare ca slujitor al conducătorului dacilor în cele două războaie contra Imperiului Roman, purtate în anii 101-102 şi 105-106 e.n..

Difuzat în mai multe rânduri de postul History, documentarul a stârnit nedumerirea şi chiar indignarea telespectatorilor avizaţi. Unii dintre ei s-au adresat postului de televiziune, în timp ce alţii şi-au spus punctul de vedere pe internet.

"Este posibil ca unii producători să prezinte puncte de vedere neavizate sau mai puţin documentate, pentru a face documentarele mai comerciale (subliniere Lupta NS - adica se minte pentru profit). Am primit sesizări de la telespectatori, referitoare la corectitudinea informaţiilor prezentate, însă nu putem împiedica difuzarea documentarului. Acesta va mai fi difuzat", a precizat, pentru NewsIn, reprezentantul Viasat România (din care face parte History), Cristina Călinoiu.

Punctul de vedere al specialiştilor este lipsit de echivoc. "Informaţia despre Burebista şi Decebal contemporani este o aberaţie. Păcat că nu se apelează la surse de informare credibile, surse libere, chiar şi de pe internet", spune istoricul Stejărel Olaru.

Pe internet, telespectatorii sunt la fel de tranşanţi. "Au făcut o eroare majoră atunci când l-au transformat pe Burebista, din întemeietorul Daciei, în slujitorul de încredere a lui Decebal. Se pare că nu este singura, după cum văd aici. Asta demonstrează că nu tot ce apare în filme documentare este 100% adevărat", se menţionează pe blogul unui telespectator care a văzut documentarul "Viaţa şi moartea la Roma".

Potrivit celui mai complet dicţionar de film online, International Movie Data Base (IMDb), unul dintre consultanţii care îşi spun punctul de vedere în documentar este britanicul Brian J. Ford. Conform datelor sale de referinţă, acesta a realizat cercetări legate de microbiologie şi a mai apărut în documentare despre Al II-lea Război Mondial şi despre controversatul Cod al lui Da Vinci.

O ultimă neconcordanţă legată de "Viaţa şi moartea la Roma" este legată de ţara care a produs documentarul. IMDb indică faptul că aceasta este Marea Britanie, unde a fost produs de Shine Television, în timp ce, pe site-ul Viasat, filmul este prezentat ca fiind realizat de SUA. Sursa: NewsIn