Anexarea Crimeei de către Rusia a stârnit în România un val interminabil de discuţii inutile, sterile şi isterice. Unii se dau de ceasul morţii că Rusia, "monstrul de lângă noi", s-a trezit şi România se află într-un pericol mortal. Chiar acum, noua armată roşie ar face bale la gură holbându-se la portul Constanţa. Ba, mai mult, nu ar avea de gând să se mai oprească până la Atlantic. Alţii, cu vocaţie de ţuţări, laudă (neargumentat) "meritele" lui Putin de a fi un "campion al apărării tradiţionalismului, dreptei-credinţe, al apărării valorilor cele mai pure, profunde şi sacre ale spiritualităţii noastre ancestrale, un scut în calea imperialismului UE, NATO, SUA..." Elogii interminabile pentru care Silviu Brucan ar păli de invidie. "Scânteia" lui nu a fost capabilă să-l răsfeţe pe tătucul Stalin cu panegirice pupincuriste de asemenea calibru.
