O nouă doctrină economică națională: Ce putem salva din gândirea lui Gottfried Feder?

Inspirat de articolul "Ce putem recupera din gândirea economică a lui A.C. Cuza?", am scris un articol "în oglindă", în care am incercat sa descopăr "Ce putem salva din gândirea lui Gottfried Feder".

Introducere

În vremuri dominate de dictatura pieței globale, de imperiul corporațiilor și de sclavia datoriilor eterne, se simte tot mai acut nevoia unei revoluții economice care să repună omul, comunitatea și națiunea în centrul vieții economice. În acest context, redescoperirea gândirii lui Gottfried Feder – economistul uitat, dar fondator ideologic al politicii economice a Partidului Național-Socialist German – oferă un punct de plecare esențial pentru o nouă viziune.

Dar ce poate fi salvat din ideile sale? Și cum pot fi reformulate pentru o mișcare național-socialistă modernă, ancorată în realitățile de azi, dar fidelă spiritului suveranității economice?

„Național-socialismul este o concepție despre lume care se află în cea mai ascuțită opoziție față de lumea actuală a capitalismului și față de sateliții săi marxist și burghez.” 

— Gottfried Feder 

1. Economia eliberată de cătușele dobânzii

Cea mai importantă idee a lui Feder este lupta împotriva „cămătăriei” – a economiei în care capitalul nu mai este folosit pentru a produce, ci pentru a controla și exploata prin împrumuturi și dobândă perpetuă. Feder nu critica proprietatea, munca sau industria — dimpotrivă, le apăra — ci capitalismul financiar parazitar.

"Marele Urs", gonflat de ţuţări şi panicarzi isterici

Anexarea Crimeei de către Rusia a stârnit în România un val interminabil de discuţii inutile, sterile şi isterice. Unii se dau de ceasul morţii că Rusia, "monstrul de lângă noi", s-a trezit şi România se află într-un pericol mortal. Chiar acum, noua armată roşie ar face bale la gură holbându-se la portul Constanţa. Ba, mai mult, nu ar avea de gând să se mai oprească până la Atlantic. Alţii, cu vocaţie de ţuţări, laudă (neargumentat) "meritele" lui Putin de a fi un "campion al apărării tradiţionalismului, dreptei-credinţe, al apărării valorilor cele mai pure, profunde şi sacre ale spiritualităţii noastre ancestrale, un scut în calea imperialismului UE, NATO, SUA..." Elogii interminabile pentru care Silviu Brucan ar păli de invidie. "Scânteia" lui nu a fost capabilă să-l răsfeţe pe tătucul Stalin cu panegirice pupincuriste de asemenea calibru.