Când vezi cum jurnaliștii Patriarhiei sunt puși în bănci la „cursuri de combatere a antisemitismului”, îți dai seama cât de departe a ajuns mecanismul de reeducare impus instituțiilor românești. Nu există valuri de antisemitism în România, dar există o presiune colosală de a produce vinovați imaginari, pentru a justifica o agendă politică străină de realitatea acestui popor.
Paradoxul absolut: în timp ce „experții”
inventează probleme inexistente, antiromânismul instituțional a devenit o competiție sportivă în administrație, ONG-uri, partide și institute finanțate generos. Acolo nimeni nu ține cursuri, nimeni nu face traininguri, nimeni nu vede pericolul.
