Sclavii vorbesc mereu româneşte
Stephen G. Roman, un canadian în vârstă de 59 de ani, a câştigat astăzi, prin intermediul unei firme pe care o controlează, licitaţia pentru exploatarea resurselor de la Cupru Min Abrud SA, unde stă ascuns peste 60% din cuprul României - unul dintre cele mai zăcăminte de cupru din Europa. Roman nu este însă la prima întâlnire cu România. Tatăl său a făcut parte din delegaţia canadiană care a elaborat strategia de energie nucleară a României şi a fost chemat în ţară, alături de fiul său, chiar de Ceauşescu, care le-a cerut ajutorul pentru „dezvoltarea exploatării resurselor de uraniu şi de cărbune ale ţării“. Juniorul a pus mâna, după anii '90, pe licenţele de exploatare a aurului de la Roşia Montană, cu ajutorul antreprenorului român Frank Timiş.
Stephen G. Roman, un canadian în vârstă de 59 de ani, a câştigat astăzi, prin intermediul unei firme pe care o controlează, licitaţia pentru exploatarea resurselor de la Cupru Min Abrud SA, unde stă ascuns peste 60% din cuprul României - unul dintre cele mai zăcăminte de cupru din Europa. Roman nu este însă la prima întâlnire cu România. Tatăl său a făcut parte din delegaţia canadiană care a elaborat strategia de energie nucleară a României şi a fost chemat în ţară, alături de fiul său, chiar de Ceauşescu, care le-a cerut ajutorul pentru „dezvoltarea exploatării resurselor de uraniu şi de cărbune ale ţării“. Juniorul a pus mâna, după anii '90, pe licenţele de exploatare a aurului de la Roşia Montană, cu ajutorul antreprenorului român Frank Timiş.
Nu se ştiu multe lucruri despre Stephen G. Roman, un canadian de 59 de ani. Nu apare pe nicio listă a celor mai bogaţi oameni, nu şi-a împărtăşit memoriile cu presa – sau oricine altcineva. Numele său este alăturat sintagmei de „cea mai colorată/controversată familie de miliardari din Canada“.
Tatăl său, Stephen B. Roman, este numit „titan“ sau „magnat“. Şi-a făcut averea din minerit, făcând afaceri cu uraniu şi titan. Acesta a făcut parte din delegaţia canadiană care a dezvoltat programul nuclear al României, după ce Ceauşescu a aprobat tehnologia companiei canadiene CANDU.
Chemaţi de Ceauşescu la Roşia Montană
Primul contact al familiei canadiene Roman cu România ar fi avut loc în 1983, când chiar Nicolae Ceauşescu i-ar fi chemat pe cei doi oameni de afaceri, cerându-le ajutorul pentru „dezvoltarea exploatării resurselor de uraniu şi de cărbune ale ţării“, după cum se arată într-o anchetă amplă publicată în octombrie 2010 de cotidianul canadian „The Globe and Mail“.
De asemenea, Ceaușescu le-ar fi cerut celor doi să-și folosească influența pentru a face lobby pe lângă guvernul canadian pentru accelerarea dezvoltării reactorului nuclear de la Cernavodă, proiectat de CANDU.
Începutul unei prietenii frumoase cu Timiş. Frank Timiş
Potrivit aceluiaşi cotidian, legăturile familiei cu România au devenit şi mai puternice atunci când un coleg specialist în finanţe al „moştenitorului“, Gerald (Tim) Wood, i-ar fi făcut cunoştinţă cu antreprenorul român Frank Timiş, care ajunsese în Toronto după ce fugise de regimul Ceauşescu şi petrecuse o perioadă în Australia, unde şi-a încercat norocul cu afacerile cu aur şi unde a primit trei amenzi pentru posesie de heroină.
Timiş i-ar fi spus lui Roman că licenţele de exploatare pentru Roşia Montană au fost transferate către compania Roşia Montană Gold Corp., aflată în posesia sa, la mijlocul anilor '90, de la o companie de stat. Sesizând potzenţialul într-un spaţiu exsovietic care de-abia începea să-şi înmoaie degetele în oceanul capitalist, cei doi au schiţat un plan. Pentru a grăbi procesul, Timiş a preluat o companie deja existentă, dar care renunţase la operaţiuni, pe care a „rebotezat-o“ Gabriel Resources. Timiş a fost primul preşedinte al noii societăţi, iar Roman a fost vicepreşedinte al acesteia până în 2002.
Deosebit de religios, a construit o catedrală catolică pentru comunitatea slovacă (tatăl său era de origine slovacă) din oraşul Markham, lăcaş de cult ce a primit binecuvântarea lui Papa Ioan Paul al II-lea în 1984.
Roman Senior a murit în 1988 în urma unui atac de cord. Tânărul de 35 de ani ar fi trebuit să intre atunci în posesia unei averi de nu mai puţin de 10 miliarde de dolari – deţinea cea mai mare mină de uraniu din Canada, avea afaceri cu petrol şi gaze naturale, ciment, o o fabrică de hârtie şi mai multe firme auxiliare. Însă tatăl său a lăsat toţi banii Bisericii, spune Roman Junior.
„După moartea tatălui meu, am pornit pe cont propriu. Practic, ceea ce fac eu este să adun o grămadă de oameni şi să-i fac să meargă înainte“, spune el într-un interviu pentru „The Toronto Star“, aducând drept exemple compania Gabriel Resources şi echipa pe care a adunat-o la Toronto pentru a mişca lucrurile în ceea ce priveşte mult-râvnitele resurse de aur pe care le deţine în România.
Aproape că a murit de malarie
În 2007, a decis să vândă una dintre companiile aflate în portofoliul familiei - Gold Eagle Mines şi participaţia din cadrul societăţii Red Lake către gigantul minier Goldcorp Inc. pentru 1,5 miliarde de dolari – iar asta chiar înainte de căderea pieţelor, în 2008, moment ce a marcat izbucnirea crizei economice mondiale. A fost unul dintre cele mai ridicate preţuri plătite vreodată pentru o companie minieră cu resurse încă nedovedite. Acelaşi an 2007 îi aduce şi un alt eveniment – a stat o vreme în comă şi era în pericol să moară după ce a fost muşcat de un ţânţar şi infectat cu malarie în Niger – stat deosebit de bogat în uraniu.
În prezent, Roman este preşedinte executiv al Exall Energy Corporation şi preşedinte şi director general al Harte Gold Corp şi Global Atomic Fuels Corporation, funcţii pe care le deţine şi în cadrul companiei Silverment Inc.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”