18 octombrie poate deveni zi de importanţă locală la Timişoara. Eroismul Prinţului Eugeniu de Savoia ar putea fi cinstit în fiecare an! Naţionaliştii Autonomi Timişoara primesc cu bucurie şi susţin această iniţiativă

Primaria vrea sa transforme ziua de 18 octombrie intr-o zi de importanta locala, in amintirea printului Eugeniu de Savoia. Propunerea lui ar putea fi aprobata de consilierii locali la sedinta ordinara care va avea loc la sfarsitul acestei luni.

“La 18 octombrie 1716, printul Eugeniu de Savoia isi face intrarea triumfala in cetatea Timisoarei, eliberand orasul de 164 de ani de stapanire turceasca. Aceasta actiune este socotita de istoricii militari drept o capodopera a iscusintei de comandant de osti a lui Eugeniu de Savoia. (…) El a indrumat nemijlocit elaborarea celui dintai document referitor la statutul Banatului in cadrul monarhiei habsburgice”, spune viceprimarul Adrian Orza in referatul alaturat proiectului de hotarare prin care s-ar putea declara ziua de 18 octombrie o zi de importanta locala.

In centrul Timisoarei exista o strada care poarta numele printului Eugeniu de Savoia. Mai multi oameni de cultura au organizat in trecut si Sarbatoarea Strazii Eugeniu de Savoya: cu evenimente culturale si momente de istorie pentru timisoreni, la Timisoara existand si Casa Printului Eugeniu de Savoia. Consilierii locali vor decide in urmatorul plen daca aceasta zi va deveni una de importanta locala sau nu, conform publicatiei opiniatimisoarei.ro.

Eugen de Savoia-Carignano, sau Eugeniu de Savoia, cunoscut şi ca Prinţul Eugen, (n. 18 octombrie 1663, Paris - d. 21 aprilie 1736, Viena) a fost unul din cei mai străluciţi feldmareşali ai Sfântului Imperiu Roman. După victoria de la Petrovaradin (5 august 1716) asupra oștilor otomane, prințul Eugeniu de Savoia decide cucerirea cetății Timișoara, pentru a pune stăpânire pe această importantă poziție strategică. În urma unui asediu de 48 de zile, însoțit de bombardamente repetate, care au distrus în mare parte clădirile din interiorul cetății, la 12 octombrie 1716, Mehmed Pașa, ultimul comandant otoman al Timișoarei, acceptă capitularea, iar garnizoana turcă părăsește definitiv orașul. La 18 octombrie 1716, prințul Eugeniu de Savoia își face intrarea triumfală într-o cetate grav răvășită de violentul asediu. Garnizoana otomană se retrage în sudul Dunării, iar după 164 de ani cetatea intră din nou sub stăpânirea europenilor.

În anul 1942, s-a creat o unitate Waffen SS compusă din etnici germani şi voluntari din Croaţia, Serbia, România şi Ungaria care ia numele prinţului Eugeniu de Savoia şi se va intitula 7. SS-Freiwilligen-Gebirgs Division Prinz Eugen. Divizia Prinz Eugen va lupta sub semnul runei odal şi sub comanda directă a lui Artur Phelps, părintele armei "vânători de munte" din armata română, fiind cel care a organizat-o şi pregătit-o ca  armă de elită. Pe întreaga sa existenţă Divizia Prinz Eugen s-a evidenţiat în luptele eroice împotriva partizanilor iugoslavi şi în luptele din zona Balcanilor, luptătorii săi dobândind numeroase decoraţii, Artur Phelps fiind decorat cu Crucea de Fier în rang de cavaler. După război divizia aflata sub comanda lui acestuia este acuzată de aşa-zise crime de război în Serbia. În septembrie 1944 Artur Phelps este trimis în vestul României pentru a evalua situaţia retragerii fortelor armate germane din România în urma ieşirii României din alianţa cu Germania. Este capturat de armata sovietică la 21 septembrie 1944 la Simand, lângă Arad şi este executat.

Ca semn de înaltă preţuire pentru actele de eroism ale Prinţului Eugeniu de Savoia în luptele anti-otomane şi cele ale Diviziei "Prinz Eugen", Naţionaliştii Autonomi Timişoara şi-au luat ca simbol runa odal sub care a luptat această Unitate şi ne-am aşezat acţiunile sub înaltul patronaj spiritual al Prinţului Eugen. Astfel că primim cu mare bucurie propunerea edililor oraşului de a marca ziua de 18 octombrie ca zi de importanţă locală, aşa cum se cuvine şi susţinem această iniţiativă binevenită.

Părintele armei "vânători de munte" în Romania: Artur Phelps

Părintele armei "vânători de munte" din armata română este Artur Phelps.

Acesta s-a nascut la Biertan, jud. Sibiu in 1881, in Imperiul Austro-Ungar. Parintii lui erau din Silezia austriaca. Dupa ce a absolvit scoala la Sibiu a urmat cursurile Academiei Militare Imperiale din Pressburg (Bratislava). Dupa absolvire a devenit ofiter in armata imperiala si in timpul primului razboi mondial a luptat pe frontul din Galitia, la sfarsitul razboiului ajungand la gradul de locotenent-colonel. Dupa terminarea razboiului si destramarea Austro-Ungariei s-a reintors in locurile natale si a devenit ofiter in armata romana. La inceput a fost instructor la Academia Militara din Bucuresti si mai apoi , avand functia de general-locotenent a devenit comandatul trupelor de vanatori de munte , transformandu-le intr-o armata moderna, elita a armatei romane. De mentionat ca arma Vanatori de munte exista din 1917 in armata romana, dar nu era o arma cu performante deosebite ca organizare si doctrina de lupta. Cel care a organizat-o si pregatit-o ca o arma de elita este Artur Phelps, care a primit mai multe decoratii si distinciţii din partea statului roman pentru activitatea sa militara sub uniforma romana.

In 1941 Artur Phelps paraseste armata romana pentru a se inrola in fortele germane. Devine membru al Waffen SS , fiind comandantul Diviziei 7 SS Prinz Eugen, formata din voluntari Volksdeutsche din Serbia, Bulgaria, Croatia si Romania si al Corpului 5 SS Vanatori de munte ( nou format ). Divizia aflata sub comanda sa este acuzata de asa-zise crime de razboi in Serbia in razboiul anti-partizani pe care l-a dus. In septembrie 1944 este trimis in vestul Romaniei pentru a evalua situatia retragerii fortelor armate germane din Romania in urma iesirii Romaniei din alianta cu Germania. Este capturat de armata sovietica la 21 septembrie 1944 la Simand, langa Arad si este executat.

Este decorat cu Crucea de fier in rang de cavaler.

Înrolarea etnicilor germani în unităţi SS, 1939-1943.

Article published in 'Buletinul ABB', no. 3(41) / September 2002, pp.1-9. Autor, Grecu Dan.

Problematica înrolării etnicilor germani din România (aşa-numiţii Volksdeutsche) în armata germană (majoritar la unităţile SS) aparţine în cvasi-totalitate ariei Banatului (zona Timişoarei) şi Ardealului (cu predominare în zona Sibiu – Sighişoara – Mediaş – Braşov).

În cele ce urmează voi face o primă încercare de sinteză a acestui subiect, atât pe baza surselor arhivistice (dosare din cadrul Arhivelor Naţionale, Filiala Hunedoara) cât şi bibliografice (lucrări tipărite, mai ales Armata Română 1941-1945, Editura RAI Bucureşti, 1996, pag. 204-208, şi pagini Web). Prima parte este dedicată unei scurte priviri generale asupra momentelor importante în recrutarea voluntarilor din România, a doua parte detaliilor privind recrutarea din 1943 în centrele judeţului Hunedoara, iar ultima parte unei scurte retrospective asupra unităţilor militare în care au ajuns să lupte majoritatea Volkdeutsche români şi aspectelor poştale.

Scurt istoric al recrutărilor.

1. Primii voluntari - 1939.

După izbucnirea războiului (sept. 1939) s-au oferit spontan ca voluntari circa 350 tineri Volksdeutsche români, care se găseau la acea dată în Germania ca studenţi sau în curs de formare profesională. Toţi aceştia au primit o instrucţie de bază la Waffen-SS [informaţie Horst Scherrer, Germania].

2. ‘1000-Mann Aktion’, 1940.

Conform legislaţiei în vigoare, cetăţenii români nu puteau fi membri ai unor armate străine, sub ameninţarea sancţiunilor privind dezertarea. Astfel că, în lipsa unor înţelegeri militare româno-germane, primele acţiuni de recrutare din România a voluntarilor Volksdeutsche au avut un caracter semi-clandestin (mascate sub forma invitării ca ‘turişti’ a unor tineri în Germania, unde aceştia se înrolau), însă tolerat de autorităţile române, întreaga acţiune aflându-se de altfel sub supravegherea organelor de poliţie. În 1940 s-a desfăşurat aşa numita ‘Acţiune 1000 oameni’, direct organizată de biroul SD al Reichsführerului Heinrich Himmler şi condusă în România de către Andreas Schmidt, care urmărea să recruteze acest număr de voluntari din România. Ecouri ale acestei acţiuni pot fi găsite în adresa Poliţiei de reşedinţă Deva nr. 140 SS / 3.6.1940 [Fond Prefectura Hunedoara, Dosar 214 / 1940]:

Până în prezent, în afară de vizitele Dlor Harth Ioan, Fleps Mihai, Dr. Steutzel, etc, în jud. Hunedoara, care sub masca că procedează la o verificare a stării sănătăţii tineretului german îl grupează şi-l selecţionează în vederea formării cadrelor viitorilor piloţi şi paraşutişti, o organizare temeinică în unităţi paramilitare împărţite pe străzi, secţii şi grupe, nu avem a semnala decât în stare embrionară în sectorul Comisariatului de poliţie Petroşani.

Cu privire însă la recrutarea de tineri, care urmează a fi îmbarcaţi pentru Germania în portul Orşova, am stabilit şi posedăm informaţii precise că prin multe oraşe din Ardeal şi Banat unde sunt centre compacte cu populaţie minoritară germană, tineretul german a fost convins să plece în Germania. În acest sens, informatorul ne redă situaţia din Sebeş-Alba unde […] numeroşi tineri saşi care au recrutat odată cu el [fiul gazdei informatorului, n.a.], au primit câte 3000 lei, urmând ca, cu aceşti bani sub formă că vor să viziteze ca turişti Germania, sunt aşteptaţi în Orşova în ziua de 4 iunie a.c. de un vapor care îi va duce în Germania. Ar fi vorba de un prim lot de 3000-3500 tineri saşi. Informatorul ne mai relatează că a fost faţă la o discuţie între proprietarul de maşini Schuszter Ernest din Sebeş-Alba şi un tânăr care-l angajase pentru transportul mai multor tineri până la Orşova. Cerând lămuriri, Ernest Schuszter i-a spus informatorului, că acel tânăr cu care vorbise face parte dintr-un grup de turişti ce pleacă prin Orşova în Germania, i-a mai spus că scopul real al acestor tineri turişti este de a fi înrolaţi ca aviatori sau paraşutişti în armata germană. În Alba-Iulia, informatorul nostru aflându-se într-un grup cu mai mulţi şefi ai secţiilor de jandarmi din judeţul Alba, a auzit din gura acestora că aproape în fiecare comună sunt 2-3 tineri saşi, cari îşi fac preparativele pentru plecarea în Germania. Tot cu această ocazie a auzit că din Vinţul de Jos pleacă un grup mai numeros de tineri. Dela agentul judiciar Ţipa Ioan din Alba-Iulia a aflat că, delegatul şi îndrumătorul acestor tineri domiciliază în Sibiu şi e bine cunoscut de Poliţia Alba-Iulia. Tuturor acestor tineri li s-a spus că, imediat ce vor sosi în Germania şi vor accepta să intre în cadrele piloţilor sau paraşutiştilor, li se va acorda cetăţenia germană […]

Un rezultat concret al acestor preparative este sintetizat în adresa Poliţiei de Reşedinţă Deva, Biroul Siguranţă nr. 569 conf / 12.6.1940 [Fond Prefectura, Dosar 214/1940]:

În seara zilei de 10.6.1940 au trecut prin gara Simeria cu trenul personal nr. 2055 către Curtici spre Germania, circa 600 de tineri voluntari saşi, originari din regiunile Mediaş, Sighişoara şi Sibiu. Toţi aceşti tineri posedau paşapoarte obţinute pe baza Convenţiei ce s’a stabilit între Guvernul German şi Român.

Majoritatea acestor voluntari au fost ulterior înrolaţi în Divizia 2 SS Panzer ‘Das Reich’ (cea care a comis teribila crimă de la Oradour-sur-Glane, Normandia, în 1944).

3. Recrutarea bănăţenilor din 1941.

După ocuparea Iugoslaviei de armatele germane (aprilie 1941) acţiunea de recrutare s-a axat în special pe etnicii germani din Banat (în primul rând Banatul sârbesc, trecut sub administraţie germană, dar în secundar şi din Banatul românesc), pentru aceştia creându-se în mod special Divizia 7 Munte SS ‘Prinz Eugen’, sub comanda lui Arthur Phleps, fost general de vânători de munte în armata română. Au fost recrutaţi atunci circa 3000 oameni, toţi la Waffen-SS sau la Organizaţia Todt. continuarea la sursa: http://membres.multimania.fr/dgrecu/PDF/Volksdeutsche_HD.pdf