Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade

joi, 28 iunie 2012

OAMENI CURAJOSI: MICHAEL WITTMANN

ÎI REDĂM ONOAREA LUI MICHAEL WITTMANN

TANARUL erou al Panzerelor a cazut eroic in Normandia, pe 7 august 1944. Unul din numerosii Leonida uitati, din razboiul Sangelui contra Aurului. La 60 de ani de la moarte, se cuvine sa i se redea meritele.

… Luata cu asalt la 6 iunie, Normandia aproape a cazut, o luna mai tarziu. Englezii incearca acum sa cucereasca Caen-ul, aparat cu disperare de Divizia Hitlerjugend.

Avangarda Diviziei 7 blindate britanice, temutii „sobolani ai desertului” ai lui Montgomery, se furiseaza printr-o bresa deschisa de la Caumont pana la Villers-Bocage. Vor sa iasa in spatele liniilor germane. Dintr-o data insa, din padurea pe langa care trec rasare un Tiger. Michael Wittmann este la comanda. Nu are inca 30 de ani – in schimb si-a trecut pe blazon 119 tancuri sovietice. Poarta cu mandrie Crucea de Cavaler – in cel mai inalt grad.

Teava 88-ului tuna. Wittmann se repede asupra flancului englez si loveste vehiculele inamice, unul cate unul. Peste cateva momente, drumul se transforma intr-un infern. In panica, Divizia 7 Britanica face pasul inapoi. Frontul german va rezista pentru cateva saptamani, inca.
…La inceputul lui august, situatia in Franta devine foarte grea pentru germani. Invingatorul lui Rommel, maresalul Montgomery, iese la atac cu 600 de tancuri in “Operatiunea Totalize”, incercand sa definitiveze ceea ce actiunile dinainte nu reusisera. Unitatea de tancuri a lui Wittman, acum regrupata cu cativa veterani din redutabila Divizie 12 SS, se ciocneste cu blindatele canadiene la Cintheaux, in seara lui 7 august.

Pe cavalerii inzauati ai lui “Monty” ii intampina ultimele 50 de care ale Diviziei Hitlerjugend. Tiger-ele despica inima ofensivei inamice. In primul dintre ele se afla Wittmann, distrugatorul de tancuri din Villers-Bocage. Englezii sunt prinsi pe picior gresit. Inca o data, frontul german rezista. Front! Expresie ambitioasa pentru acesti cativa, ramasi multi kilometri in spatele locului de regrupare a propriilor camarazi. Insa ei sunt o lama de fier, aruncata in pieptul ofensivei inamice, care pierde timp pretios. Liniile germane sunt intarite. Speranta renaste.

Pana seara, tancurile sunt inapoi in locul de pornire: padurea din Quesney. Michael Wittmann nu mai este insa cu ei. Cazuse, dupa ce scosese din lupta al 130-lea blindat inamic. Precum un cavaler in ultimul duel, Wittman a pierit intr-o lupta angajata de unul singur cu un detasament al Diviziei 4 Blindate Canadiene.

Wittman a fost raportat „disparut” in ziua urmatoare; o lovitura demoralizatoare pentru divizia sa, condusa de Kurt Meyer (legendarul “Panzermeyer”) si pentru intreaga armata germana. Ramasitele trupului sau vor fi gasite abia peste 40 de zile, accidental, de catre un grup de lucratori francezi.

Desi orasul era recucerit, iar canadienii se retrasesera cu pierderi grele, Inaltul Comandament german (OKW) a considerat batalia drept o infrangere, doar pentru pierderea lui Wittman. Insa fortele viteazului Montgomery fusesera oprite la 12 kilometri de Falaise. Pentru a treia oara, ofensiva britanica era stopata.

Michael Wittman se odihneste azi, cu toate onorurile cuvenite, in cimitirul militar din La Cambe, alaturi de camarazii sai de toate natiile. Adversari si oameni de onoare pe campul de batalie, infratiti dupa moarte…



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”