Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade

vineri, 8 iunie 2012

Razboiul europarlamentarilor români impotriva valorilor (video)

UPDATE. Răspundem la întrebările privind materialul de mai jos ale câtorva cititori, nedumeriți de această stare de fapt și mai puțin cunoscători într-ale procedurilor politice și ale spoielii aurite cu pretenții democratice de la Bruxelles și Strasbourg.

Intergrupul LGBT din Parlamentul European cuprinde eurodeputați, din toate grupurile politice, cu interes în promovarea agendei homosexuale (sau, mă rog, „LGBT”). Secretariatul este asigurat de ILGA (International Lesbian and Gay Association, rețea internațională foarte influentă) și de funcționari ai P.E. Aceștia pregătesc material de propagandă pentru website-ul P.E. și proiecte de rezoluții pentru fiecare partid politic, în conformitate cu „sensibilitățile politice” ale fiecăruia – recte, documente radicale, „la vedere”, pentru Socialiști, Liberali și Verzi și mai „moi” pentru Populari (care, vezi Doamne, sunt „creștini”). Membrii intergrupului preiau și aduc aceste documente pe agenda plenară printr-o procedură „pe repede înainte” pentru a nu permite coagularea opoziției și obținerea de sprijin pentru amendamente care să neutralizeze prevederile pro-homosexuale cele mai radicale.

Spre exemplu, în ce privește rezoluția de mai jos, nimeni nu a știut despre ea până cu 2 zile înainte de plenară…

Oricum însă, acesta este doar un truc de procedură. Adevărul trist este că ideologia homofilă este puternic înrădăcinată în cercurile legiuitorilor europeni. Foarte mulți dintre aceștia sunt favorabili „căsătoriei” unisex și adopției de copii de către cuplurile de același sex, din lipsa sprijinului cultural, antropologic și etic al educației creștine autentice.

În condițiile în care chestiunile care privesc familia, bioetica, dreptul la viață etc. NU sunt de competență unională, adică statele membre au dreptul să decidă independent, scopul acestor rezoluții pro-homosexuale cu rol de recomandare este, așa cum am mai spus-o, 1). a pune presiune asupra parlamentelor naționale pentru a adopta legi anti-familie – de exemplu „căsătoria” unisex și 2). a servi „muniție” Comisiei Europene, organism ne-ales și incontrolabil de către cetățeni, de la care pornesc 80% din directivele UE (care sunt obligatorii!), pentru a emite legi care ocolesc legislația națională, având în același timp întâietate asupra acesteia!

Procesul, derulat întotdeauna în pași mici, pentru a evita rezistența în cazul unei legi directe și brutale, funcționează mai ales în cazul țărilor conformiste, așa cum este România, care a adoptat la grămadă legi cu parfum „european”, tembele și inaplicabile, doar pe criteriul „așa e în Europa”, sau, mai grav, „așa CERE Europa”.

Este o uriașa problemă faptul că cetățenii Uniunii, mulți dintre ei oricum dezinteresați și dezamăgiți de reprezentarea politică, iar acum, în plus, cu atenția captată de gravele probleme economico-sociale, nu cunosc, nu înțeleg și nu pot controla ceea ce se întâmpla la nivelul deciziilor la Parlamentul European și Comisia Europeană. Chiar și anumite think-tank-uri de la Bruxelles o recunosc, atunci când aduc în discuție democrația participativă ca alternativă la actualul sistem, complet căzut în mâna grupurilor de interese ideologice (homosexuali, feministe, seculari) sau financiare (corporații).

Pentru edificare, urmăriți înregistrarea de mai jos, în care Viviane Reding, Comisarul European pentru Justiție și Drepturi Fundamentale, vorbește despre cum, fără mare scandal („without making a big fuss”), Comisia și Parlamentul European pot interveni în aplicarea legilor naționale pentru a determina respectivul stat să schimbe o practică ce nu este în concordanță cu „regulile NOASTRE europene” (subl. ns.)


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”